9 definiții pentru șvab (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2.- Din germ. Schwabe.

șvab1 sm [At: ENC. ROM. / V: (reg) șfab / Pl: ~i / E: ger Schwabe, ucr шваб] (Reg) 1 (Șîc ~-negru) Insectă din ordinul ortopterelor, mare, de culoare neagră-cafenie, cu corpul lat și moale, care miroase urât și care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, (reg) gâzoabă, libarcă (Blatta orientalis). 2 (Șîc ~ mărunt) Insectă din ordinul ortopterelor, mică, de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: (reg) colțan, corhan, libarcă, libarcă-galbenă, prus, rus, tarhan (Phyllodromia germanica).

șvab2, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 268/14 / V: șfab smf a / Pl: ~i, ~e / E: ger Schwabe] 1 smf (Înv) Persoană care facea parte din populația de bază a Suabiei (veche regiune din Germania) Si: (înv) suab. 2 smf (Înv) Persoană originară din Suabia Si: (înv) suab. 3 smp (Înv) Populație care locuia în Suabia Si: (înv) suab. 4-5 a (îvr) Care aparținea Suabiei sau șvabilor2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (1-2). 6-7 a (Îvr) Privitor la Suabia sau la șvabi2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (3-4). 8 a (Înv) Originar din Suabia Si: (îvr) suab, șvăbesc (5). 9 smf (Înv) Persoană care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 10 smf Persoană care face parte din urmașii șvabilor2 (9). 11 smp Populație formată din șvabi2 (10). 12 a (Rar) Care aparține șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (6). 13 a (Rar) Privitor la șvabi2 (11) Si: șvăbesc. 14 a (Rar) Caracteristic șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (8).

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2. – Din germ. Schwabe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șvab2 (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvábă, pl. șvábe

șvab (persoană) s. m., adj. m., pl. șvabi; f. sg. șvábă, g.-d. art. șvábei, pl. șvábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populația ~.) 2. adj. v. șvăbesc. (Dialectul ~.)

ȘVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populația ~.) 2. adj. șvăbesc. (Dialectul ~.)

Intrare: șvab (adj.)
șvab2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
  • șva
  • șvaba
plural
  • șvabi
  • șvabii
  • șvabe
  • șvabele
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
  • șvabe
  • șvabei
plural
  • șvabi
  • șvabilor
  • șvabe
  • șvabelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șvab (adj.)

etimologie: