17 definiții pentru șuvoi șioi șivoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuvoi1 sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: (îrg) șiu (Pl: ~ri), (reg) șui (Pl: ~uri), șihoi (Pl și: ~uri), șioi, șivoi, șuăi, șuhai (Pl: ~e), șuhoi (Pl: ~uri), șuoi (Pl: ~oaie) sn, șion, șuai, șuoau, ~vai s, șăoaie, șioaie sf / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: ns cf mg sió (dal siu, sivó), rom puhoi] 1 Curs de apă torențial, care se formează (în zonele de munte sau de deal) prin topirea zăpezii sau în urma unei ploi abundente Si: torent, șiroi1 (1), (reg) puhoi, șirlău (1), șugău (1), șușoi1 (1), (îvg) năboi1. 2 (Pex) Curs de apă (cu debit rapid) Si: torent, șiroi1 (2), (reg)puhoi, șirlău (2), șugău (2), șușoi1, (îvg) năboi1. 3 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a trece” etc.; îlav) În ~ Vijelios. 4 (Prc; șîs ~ul apei) Porțiune din curentul unei ape curgătoare, în care apa are viteza cea mai mare. 5 (Reg; îf șihoi) Braț al unei ape curgătoare. 6 (Mun; îf șioi) Vârtej. 7 (Reg; îaf) Copcă2 (1). 8 (Rar; de obicei lpl) Șiroi1 (5). 9 (Reg; pex; îf șivoi) Șirlău. 10 (Reg) Pământ neproductiv (pietros, nisipos, văros, argilos). 11 (Reg) Pământ apătos. 12 (Reg) Pământ lunecos. 13 (Reg) Pământ productiv, mănos. 14 (Reg) Pământ afânat. 15 (Mun) Fâșie de pământ rămas nearat. 16 (Reg; îf șioi) Dâră subțire de cereale rămase pe arie după treierat. corectată

șuvoi2 vi [At: MURNU, I. 81 / V: (reg) șiv~ / Pzi: 3 ~esc / E: șuvoi1] (Rar; d. ape) A șiroi3 (1).

ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivói s. n.] – Din magh. sió (după puvoi).

ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivói s. n.] – Din magh. sió (după puvoi).

ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari, a topirii zăpezilor etc.). V. puhoi, torent. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Iar podul peste care era să trec L-a dus șuvoiul cu înec. BENIUC, V. 20. S-au topit repede nămeții... Au pornit apele. Șuvoaiele cresc, se scurg spre gîrlă. STANCU, D. 108. Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie. GALACTION, O. I 159. ◊ Fig. Soarele vărsa șuvoaie de foc. SADOVEANU, O. VI 211. Șuvoaie de metal lichid au început să se împrăștie prin fabrică, născînd groază. SAHIA, N. 34. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). Șuvoiul acesta de oameni era o manifestație a tineretului studios. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 6/3. Priveam gările metroului și vedeam cum șuvoaie de oameni pătrundeau în aceste gări. STANCU, U.R.S.S. 17. ◊ Fig. Vorbire repede, debit verbal. A oprit Dima șuvoiul vorbelor și a rămas pe loc cu mîinile căzute de-a lungul trupului. GALAN, Z. R. 94. 2. Curs, fir de apă (umflat de ploi). Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, o dată cu apele. STANCU, D. 521. A trecut iarna, apoi șuvoiul de primăvară al Lisei. Au ieșit mălurenii la arat. SADOVEANU, M. C. 10. Se bălăciră în apă pe lîngă sălciile de pe malul celălalt, unde era șuvoiul adînc. CAMIL PETRESCU, O. I 619. Șuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui rîu, unde apa curge cu repeziciune. – Pl. și: șuvoiuri (SADOVEANU, O. VI 257). – Variante: șivói (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 154, ANGHEL, PR. 56, ALECSANDRI, T. 254), șiói (SANDU-ALDEA, U. P. 37, ALECSANDRI, P. III 214) s. n.

ȘUVÓI ~oáie n. 1) Curent vijelios de apă care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. Ploaie abundentă și repede; puhoi. 3) fig. Mulțime de oameni care se mișcă într-o direcție; puhoi. /cf. ung. sió

ȘIVÓI s. n. v. șuvoi.

șioiu n. Mold. șuvoiu: șioaie care poartă cadavre pe a lor valuri AL.

șivoiu n. torent: cade ploaia și curg șivoaie AL. [V. șuvoiu].

șuvoiu n. torent. [Termen de origină imitativă, ca și variantele sale (șioiu, șivoiu), indicând susurul apei și curgerea-i șoptitoare (cf. șuiet)].

șivóĭ, șuvoĭ și (Trans. Mold.) șlóĭ n., pl. oaĭe (ung. sió, pîrăŭ lin, infl. d. povoĭ). Torent, mare șiroĭ de apă (ca cele care se scurg primăvara): șivoaĭele munților. V. prival.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuvói s. n., pl. șuvoáie

șuvói s. n., pl. șuvoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUVÓI s. 1. v. torent. 2. v. puhoi. 3. v. șiroi. 4. șiroi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)

ȘUVOI s. 1. puhoi, torent, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rîu, șiroi, torent. (~ de apă.) 3. pîrîu, șiroi. (Un ~ de lacrimi, de sînge...) 4. șiroi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)

Intrare: șuvoi
șuvoi1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiul
  • șuvoiu‑
plural
  • șuvoaie
  • șuvoaiele
genitiv-dativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiului
plural
  • șuvoaie
  • șuvoaielor
vocativ singular
plural
șioi1 (s.n.)
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șioi
  • șioiul
  • șioiu‑
plural
  • șioaie
  • șioaiele
genitiv-dativ singular
  • șioi
  • șioiului
plural
  • șioaie
  • șioaielor
vocativ singular
plural
șivoi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șivoi
  • șivoiul
  • șivoiu‑
plural
  • șivoaie
  • șivoaiele
genitiv-dativ singular
  • șivoi
  • șivoiului
plural
  • șivoaie
  • șivoaielor
vocativ singular
plural
șuvoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiul
  • șuvoiu‑
plural
  • șuvoiuri
  • șuvoiurile
genitiv-dativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiului
plural
  • șuvoiuri
  • șuvoiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuvoi șioi șivoi

  • 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curent puhoi (s.n.) 5 exemple
    exemple
    • O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Iar podul peste care era să trec L-a dus șuvoiul cu înec. BENIUC, V. 20.
      surse: DLRLC
    • S-au topit repede nămeții... Au pornit apele. Șuvoaiele cresc, se scurg spre gîrlă. STANCU, D. 108.
      surse: DLRLC
    • Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie. GALACTION, O. I 159.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele vărsa șuvoaie de foc. SADOVEANU, O. VI 211.
      surse: DLRLC
    • figurat Șuvoaie de metal lichid au început să se împrăștie prin fabrică, născînd groază. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Curs de apă (cu debit rapid).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curs (curgere, mers) 3 exemple
      exemple
      • Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, o dată cu apele. STANCU, D. 521.
        surse: DLRLC
      • A trecut iarna, apoi șuvoiul de primăvară al Lisei. Au ieșit mălurenii la arat. SADOVEANU, M. C. 10.
        surse: DLRLC
      • Se bălăciră în apă pe lîngă sălciile de pe malul celălalt, unde era șuvoiul adînc. CAMIL PETRESCU, O. I 619.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Șuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui râu, unde apa curge cu repeziciune.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Ploaie abundentă și repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ploaie
    • 1.3. figurat Val, mulțime de oameni (în mișcare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mulțime val (de apă) 2 exemple
      exemple
      • Șuvoiul acesta de oameni era o manifestație a tineretului studios. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 6/3.
        surse: DLRLC
      • Priveam gările metroului și vedeam cum șuvoaie de oameni pătrundeau în aceste gări. STANCU, U.R.S.S. 17.
        surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Debit, flux verbal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: debit (local, flux) flux un exemplu
      exemple
      • A oprit Dima șuvoiul vorbelor și a rămas pe loc cu mîinile căzute de-a lungul trupului. GALAN, Z. R. 94.
        surse: DLRLC

etimologie: