15 definiții pentru șustăr șuștăr șușter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚSTĂR, șustări, s. m. (Reg.) cizmar. [Var.: șúștăr, șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘÚȘTĂR s. m. v. șustăr.

ȘÚȘTER s. m. v. șustăr.

ȘÚȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘÚȘTER s. m. v. șuștăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șústăr / șúștăr (reg.) s. m., pl. șústări / șúștări

șúștăr v. șústăr

șúștăr/șústăr s. m., pl. șúștări/șústări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚȘTĂR s. v. cizmar, pantofar.

șuștăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúștăr, șúștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – (reg.) Cizmar, pantofar. ♦ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas, 1994: 83); Șușter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șustăr, șustări s. m. (intl., înv.) 1. patron, șef. 2. om priceput în afaceri / la aranjamente / la combinații.

Intrare: șustăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șustăr
  • șustărul
  • șustăru‑
plural
  • șustări
  • șustării
genitiv-dativ singular
  • șustăr
  • șustărului
plural
  • șustări
  • șustărilor
vocativ singular
  • șustărule
  • șustăre
plural
  • șustărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușter
  • șușterul
  • șușteru‑
plural
  • șușteri
  • șușterii
genitiv-dativ singular
  • șușter
  • șușterului
plural
  • șușteri
  • șușterilor
vocativ singular
  • șușterule
  • șuștere
plural
  • șușterilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuștăr
  • șuștărul
  • șuștăru‑
plural
  • șuștări
  • șuștării
genitiv-dativ singular
  • șuștăr
  • șuștărului
plural
  • șuștări
  • șuștărilor
vocativ singular
  • șuștărule
  • șuștăre
plural
  • șuștărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șustăr șuștăr șușter

etimologie: