șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).

șuhări v vz șucări

șucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucăresc, imperf. 3 sg. șucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șucărească

șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)

ȘUCĂRI vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.

șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.