10 definiții pentru ștergar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERGÁR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2), ștergură. 2. Maramă. – Șterge + suf. -ar.

ȘTERGÁR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2), ștergură. 2. Maramă. – Șterge + suf. -ar.

ștergar sn [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 224 / V: (reg) st~, ~elgari sn, ~e (Pl: ~gări) sf / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: șterge + -ar] (Pop) 1 Bucată dreptunghiulară de țesătură din in, bumbac, borangic etc., adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) ori ca podoabă în casele țărănești, ca obiect de dar simbolic etc. Si: prosop, (pop) șervet, (reg) chindeu, merindare1, ștergător (1), ștergură1 (1). 2 Năframă.

ȘTERGÁR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pînză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop, ca șervet sau ca podoabă în casele țărănești. Interesat, domnu subprefect... își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stingă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277. Ne pomenirăm cu patru inși c-un ștergar alb în vîrful suliții. DELAVRANCEA, O. II 29. Ia să-ți leg ochii și urechile c-un ștergar. CREANGĂ, P. 54. Își mai aduceau aminte de-acasă dorobanții noștri cînd vedeau viindu-le înainte și poftindu-i la cină, în bordeiele lor împodobite cu zăblaie vărgate și cu ștergare cusute, fruntașii cu chica lungă din satele romînești. ODOBESCU S. III 570. 2. Maramă, basma. Nevestele se piaptănă cu colici și se îmbrobodesc cu ștergare lungi. VLAHUȚĂ, R. P. 74. Să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit. id. P. 22. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe. ALECSANDRI, P. III 40.

ȘTERGÁR ~e n. 1) Obiect confecționat dintr-o bucată de pânză (ornamentată), folosit pentru șters (mâinile, fața, vesela etc.); șervet; prosop. 2) Bucată dreptunghiulară de țesătură ornamentată, care servește ca podoabă în casele țărănești; prosop. /a șterge + suf. ~ar

ștergar n. pânză de șters; 2. maramă (în Oltenia): ștergare de borangic.

ștergár n., pl. e (d. șterg). Prosop, pînză de șters mînile și fața. (Se întrebuințează și ca ornament pe la icoane orĭ pe la ferestre la țară orĭ ca maramă). V. testemel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștergár s. n., pl. ștergáre

ștergár s. n., pl. ștergáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERGAR s. prosop, șervet, (înv. și reg.) mînăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) ștergător. (Se spală și se șterge cu ~.)

Intrare: ștergar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergar
  • ștergarul
  • ștergaru‑
plural
  • ștergare
  • ștergarele
genitiv-dativ singular
  • ștergar
  • ștergarului
plural
  • ștergare
  • ștergarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștergar

  • 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2.).
    exemple
    • Interesat, domnu subprefect... își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277.
      surse: DLRLC
    • Ne pomenirăm cu patru inși c-un ștergar alb în vîrful suliții. DELAVRANCEA, O. II 29.
      surse: DLRLC
    • Ia să-ți leg ochii și urechile c-un ștergar. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • Își mai aduceau aminte de-acasă dorobanții noștri cînd vedeau viindu-le înainte și poftindu-i la cină, în bordeiele lor împodobite cu zăblaie vărgate și cu ștergare cusute, fruntașii cu chica lungă din satele romînești. ODOBESCU S. III 570.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Nevestele se piaptănă cu colici și se îmbrobodesc cu ștergare lungi. VLAHUȚĂ, R. P. 74.
      surse: DLRLC
    • Să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit. VLAHUȚĂ, P. 22.
      surse: DLRLC
    • El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe. ALECSANDRI, P. III 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șterge + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98