13 definiții pentru șovăielnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂIÉLNIC, -Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic.

ȘOVĂIÉLNIC, -Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic.

șovăielnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/4 / V: (înv) șuveal~ / Pl: ~ici, ~ice / E: șovăi1 + -elnic] 1 (D. mers, mișcări, atitudini etc.) Șovăitor (1). 2 (Pan; d. obiecte) Care și-a pierdut stabilitatea Si: balansat2, legănat. 3 (înv; d. oameni; îf șuvealnic) Viclean. 4 (D. oameni) Șovăitor (3).

ȘOVĂIÉLNIC, -Ă, șovăielnici, -e, adj. Lipsit de fermitate în mișcări, în atitudini, în acțiuni; șovăitor. S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, V. 172. Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202. Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280. Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117.

ȘOVĂIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre mișcări) Care vădește șovăială. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de fermitate, de hotărâre; nestatornic; schimbător. /a șovăi + suf. ~elnic

șovăĭélnic, -ă adj. (d. șovăĭesc). Șovăitor, nesigur, nehotărît: om, mers, răspuns șovăĭelnic. – La Dos. și șuvélnic (Grș.?).

șovăelnic a. 1. șovăitor; 2. fig. nedumerit: om șovăelnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovăiélnic adj. m., pl. șovăiélnici; f. șovăiélnică, pl. șovăiélnice

șovăiélnic adj. m., pl. șovăiélnici; f. sg. șovăiélnică, pl. șovăiélnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVĂIÉLNIC adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. v. ezitant.

ȘOVĂIELNIC adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăitor, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.) 2. ezitant, nehotărît, nesigur. (Gest ~.) 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.)

Șovăielnic ≠ decis, ferm, hotărât, sigur, neșovăitor, neșovăielnic

Intrare: șovăielnic
șovăielnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăielnic
  • șovăielnicul
  • șovăielnicu‑
  • șovăielnică
  • șovăielnica
plural
  • șovăielnici
  • șovăielnicii
  • șovăielnice
  • șovăielnicele
genitiv-dativ singular
  • șovăielnic
  • șovăielnicului
  • șovăielnice
  • șovăielnicei
plural
  • șovăielnici
  • șovăielnicilor
  • șovăielnice
  • șovăielnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovăielnic

  • 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesigur șovăitor 3 exemple
    exemple
    • S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, V. 172.
      surse: DLRLC
    • Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202.
      surse: DLRLC
    • Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nestatornic schimbător un exemplu
    exemple
    • Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șovăi + sufix -elnic.
    surse: DEX '98