13 definiții pentru șopoti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șopoti [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 248/28 / V: (reg) șip~, ~păti / Pzi: ~tesc, (îvr) șopot / E: vsl шьпътати, шепьтати cf șopot1] 1-2 vti (Reg) A șopti (1-2). 3 vi (D. ape, fmnze, vânt etc.) A produce un zgomot slab, continuu și monoton Si: a foșni, a murmura, a susura, (reg) a șâșâi (1), a șoșoi2 (1), a șușoti (1), a șușui2 (1). 4 vi (Reg; șîe a ~ în biserică) A cleveti (3).

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, frunze etc., p. ext. despre vînt) A face un zgomot slab; a murmura, a susura. În livadă, frunzele arse foșneau, șopoteau,parcă spuneau și ele o poveste din alte vremuri. SADOVEANU, O. VI 250. Frumoasa Irina stă îngîndurată. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, V. 78. Pîraiele umflate curg iute șopotind. ALECSANDRI, O. 174. 2. A șopti. Ea zîmbind și trist se uită, șopotește blînd din gură. EMINESCU, O. I 79 ◊ Tranz. Rănile i s-au vindecat, șopoti ea. SADOVEANU, M. C. 51.

A ȘOPOTÍ ~ésc intranz. 1) A vorbi în șoaptă; a șopti. 2) fig. (despre apă, frunze etc.) A face să se audă un șopot; a produce un zgomot lin, continuu (și plăcut); a murmura; a susura. /<sl. šiputati, šeputati

șopotì v. Mold. a șopti: pâraiele umflate curg iute șopotind AL.

șopotésc v. intr. (vsl. šĭpŭtati, a murmura, a șopti, sîrb. šaputati, šaptati, a șopti. V. șoptesc, șopocăĭesc). Mold. Șoptesc, vorbesc încet. Cĭuruĭ, murmur: pîrău șopotește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotésc, imperf. 3 sg. șopoteá; conj. prez. 3 să șopoteáscă

șopotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotésc, imperf. 3 sg. șopoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPOTÍ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni.

ȘOPOTÍ vb. v. șopti, șușoti.

ȘOPOTI vb. 1. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 2. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

șopoti vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șopotí, șopotesc, vb. intranz. – A vorbi în șoaptă; a șușoti, a șopti. – Din șopot (< sl. šǐpǔtǔ) (DEX).

Intrare: șopoti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoti
  • șopotire
  • șopotit
  • șopotitu‑
  • șopotind
  • șopotindu‑
singular plural
  • șopotește
  • șopotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopotesc
(să)
  • șopotesc
  • șopoteam
  • șopotii
  • șopotisem
a II-a (tu)
  • șopotești
(să)
  • șopotești
  • șopoteai
  • șopotiși
  • șopotiseși
a III-a (el, ea)
  • șopotește
(să)
  • șopotească
  • șopotea
  • șopoti
  • șopotise
plural I (noi)
  • șopotim
(să)
  • șopotim
  • șopoteam
  • șopotirăm
  • șopotiserăm
  • șopotisem
a II-a (voi)
  • șopotiți
(să)
  • șopotiți
  • șopoteați
  • șopotirăți
  • șopotiserăți
  • șopotiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopotesc
(să)
  • șopotească
  • șopoteau
  • șopoti
  • șopotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopoti intranzitiv

  • 1. unipersonal Despre apă, vânt, frunze:
    exemple
    • În livadă, frunzele arse foșneau, șopoteau, – parcă spuneau și ele o poveste din alte vremuri. SADOVEANU, O. VI 250.
      surse: DLRLC
    • Frumoasa Irina stă îngîndurată. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, V. 78.
      surse: DLRLC
    • Pîraiele umflate curg iute șopotind. ALECSANDRI, O. 174.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopti șușoti 2 exemple
    exemple
    • Ea zîmbind și trist se uită, șopotește blînd din gură. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Rănile i s-au vindecat, șopoti ea. SADOVEANU, M. C. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șopot
    surse: DEX '09 DEX '98