19 definiții pentru șiret (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.

șiret2 sn [At: LB / V: (reg) jired, șar~, șăr~ (Pl: ~eți), ~ed, ~reit, șleit (A: nct), șreit (A: nct / Pl: ~e) șr~ / Pl: ~uri, ~e / E: mg sörét (dal serét, srét, slét)] (Reg) 1 Alică (1). 2 Glonț (1).

șiret1 sn [At: (a. 1693) SIO IIl5 337 / V: (reg) șăr~, șărit, șerăt, șer~, (înv) ~rit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc șerit] 1 Șnur (1). 2 Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte Si: șnur (2), (reg) șinor (2). 3 (Spc) Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie. 4 (Fam; îe) A se trage de ~uri (cu cineva) A-și permite familiarități (cu cineva).

șiret3, ~ea [At: IST. AM. 9374 / V: (reg) șăr~, șâred, ~rât, ~e, (înv) șer~ / Pl: ~eți, ~e / E: tc șirret] 1 a (D. oameni) Care știe să profite de naivitatea sau de buna- credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite. 2-3 a, av (Care are un caracter) viclean Si: perfid, prefăcut. 4 a (Cu sens atenuat; adesea cu o nuanță de simpatie) Care este descurcăreț Si: abil, șarlatan, șmecher (1), (reg) marafetos, mehenghi, ocoș. 5 a (D. fizionomia, manifestările etc. oamenilor) Care denotă prefăcătorie. 6 a (Cu sens atenuat) Care denotă subtilitate, umor.

ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.

ȘIRÉT1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fîșie, care, petrecută prin găuri sau butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strînge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45. Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, D. N. 235. Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396. Țesătură în fîșie folosită pentru a întări o cusătură. 2. Sfoară de bumbac, de obicei îmbrăcată în mătase colorată sau în fir și răsucită în două sau în trei; șnur. ♦ (De obicei la pl.) Ceapraz, găitan, brandenburg. El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298.

ȘIRÉT1 ~uri n. 1) Șnur cu care se încheie încălțămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâșie îngustă de țesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care servește ca ornament la unele piese vestimentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapițerii etc.); ceapraz; șnur; găitan; brandenburg. /<turc. șerit

șiret n. panglică lătăreață, șnur: o jiletcă roșie cu șireturi de fir NEGR. [Turc. ȘIRET, galon].

1) șirét n., pl. urĭ (turc. șerit, șerid, șiret, găitan; ngr. siriti, bg. sîrb. širit, šerit. Cp. cu sărad). Găitan lat cu care se mărginește saŭ se ornează o haĭnă ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRÉT s. 1. (prin Ban.) sârmă. (~ de ghete.) 2. șnur, (reg.) șinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)

ȘIRET s. 1. (prin Ban.) sîrmă. (~ de ghete.) 2. șnur, (reg.) șinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șirét (șireturi), adj. – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. Tc. șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se trage de șireturi (cu cineva) expr. a fi în relații bune (cu cineva), a fi bun prieten (cu cineva); a se purta foarte familiar (cu cineva).

Intrare: șiret (s.n.)
șiret1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiret
  • șiretul
  • șiretu‑
plural
  • șireturi
  • șireturile
genitiv-dativ singular
  • șiret
  • șiretului
plural
  • șireturi
  • șireturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiret (s.n.)

  • 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sârmă diminutive: șirețel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45.
      surse: DLRLC
    • Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, D. N. 235.
      surse: DLRLC
    • Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte.
    exemple
    • El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie: