17 definiții pentru brandenburg brandebur brandeburg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. (Mai ales la pl.) Șnururi sau găitane care se cos ca podoabă pe pieptul și (mai ales) în dreptul butonierelor unei haine (în special la uniformele militare). Soldații se legănau în șa, în mantalele lor cenușii care lăsau să se vadă cîte un colț de tunică roșie cu brandenburguri și pantaloni albi. DUMITRIU, N. 113. [Ședea] între un ofițer cu tunica plină de brandenburguri și un dregător mare. PAS, L. I 244. La ușile odăilor... păzeau siimeni, în frumoase straie roșii cu brandenburguri albastre. SADOVEANU, Z. C. 139. – Variante: brandebúr (GHICA, S. 150), brandebúrg (SADOVEANU, O. VI 104) s. n.

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Fr. brandenbourg.

brandenbúrg s.n. Șnur sau găitan care se coase, în rânduri paralele, pe pieptul unor haine, în dreptul butonierelor, ca podoabă. La ușile odăilor păzeau simeni, în frumoase straie roșii cu brandenburguri albastre (SADOV.). • pl. -uri. /<fr. brandenbourg; cf. nm. pr. Brandenburg, oraș și land în Germania.

BRANDENBÚRG s.n. Șnur sau găitan care se coase ca podoabă pe pieptul unor haine. [Pl. -guri. / cf. fr. brandenbourg].

BRANDENBÚRG s. n șnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine. (< fr. brandenbourg)

BRANDENBÚRG ~uri n. Sfoară de bumbac, lână sau mătase folosită, ca podoabă, la obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; ceapraz; șnur; găitan; șiret. /<fr. brandenbourg

brandeburg sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr brande-bourg] (Mpl) Șnururi sau găitane ce atârnă pe piept (mai ales la unele uniforme militare) ca podoabă.

BRANDEBÚR s. n. v. brandenburg.

BRANDEBÚRG s. n. v. brandenburg.

brandebur n. broderie sau galon la o haină (= fr. brandebourg).

*brandebúrg n., pl. urĭ (fr. brandebourg, după numele provinciiĭ Germane Brandenburg. V. brandvathă și bandraburcă). Pl. Găitane cusute orizontal pe haĭnă și de ale căror capete se prind nasturiĭ numițĭ „căluși”, cum poartă călărașiĭ și roșioriĭ. – Și brambúrg (ca ceh. bramburk). Și brandebúr (după fr.) la J. Bt. Dat uit. 117 și 128.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRANDENBÚRG s. găitan, (reg.) șinor. (~ la o haină.)

BRANDENBURG s. găitan, (reg.) șinor. (~ la o haină.)

Intrare: brandenburg
brandenburg substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandenburg
  • brandenburgul
  • brandenburgu‑
plural
  • brandenburguri
  • brandenburgurile
genitiv-dativ singular
  • brandenburg
  • brandenburgului
plural
  • brandenburguri
  • brandenburgurilor
vocativ singular
plural
brandebur substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandebur
  • brandeburul
plural
  • brandebururi
  • brandebururile
genitiv-dativ singular
  • brandebur
  • brandeburului
plural
  • brandebururi
  • brandebururilor
vocativ singular
plural
brandeburg substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandeburg
  • brandeburgul
plural
  • brandeburguri
  • brandeburgurile
genitiv-dativ singular
  • brandeburg
  • brandeburgului
plural
  • brandeburguri
  • brandeburgurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brandenburg brandebur brandeburg

  • 1. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor).
    exemple
    • Soldații se legănau în șa, în mantalele lor cenușii care lăsau să se vadă cîte un colț de tunică roșie cu brandenburguri și pantaloni albi. DUMITRIU, N. 113.
      surse: DLRLC
    • [Ședea] între un ofițer cu tunica plină de brandenburguri și un dregător mare. PAS, L. I 244.
      surse: DLRLC
    • La ușile odăilor... păzeau siimeni, în frumoase straie roșii cu brandenburguri albastre. SADOVEANU, Z. C. 139.
      surse: DLRLC

etimologie: