11 definiții pentru șireglă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya.

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya.

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Regional) Parte a căruței constînd dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (cîteodată și în față) și care poate fi coborîtă sau ridicată după nevoie; codirlă. Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.

șeríglă f., pl. e (ung. saraglya, saroglya, sereglje și taraglya, d. germ. schrägel, dim. d. schragen, suport, cavalet). Trans. Codirlă la car, corlată și alte lucrurĭ asemenea. – Și șo- și șireglă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle

șiréglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRÉGLĂ s. v. codârlă, fund, targă.

șireglă s. v. CODÎRLĂ. FUND. TARGĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului.

șiréglă, s.f. – v. șereglă.

Intrare: șireglă
șireglă substantiv feminin
  • silabație: și-re-glă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șireglă
  • șiregla
plural
  • șiregle
  • șireglele
genitiv-dativ singular
  • șiregle
  • șireglei
plural
  • șiregle
  • șireglelor
vocativ singular
plural

șireglă

  • 1. regional Parte a căruței constând dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (câteodată și în față) și care poate fi coborâtă sau ridicată după nevoie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codârlă fund (dos) targă un exemplu
    exemple
    • Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.
      surse: DLRLC

etimologie: