ȘIREGLĂ, șiregle, s. f. (Regional) Parte a căruței constînd dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (cîteodată și în față) și care poate fi coborîtă sau ridicată după nevoie; codirlă. Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.