14 definiții pentru șipot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIPÓT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. šepot „murmur”.

șipot sn [At: (a. 1441) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (reg) șâput, ~păt, ~pât, șop~, șup~ / Pl: ~e / E: vsl шьпотъ „murmur”] 1 Izvor a cărui apă (captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă) țâșnește cu putere Si: (reg) șiroi1 (3). 2 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a cădea” etc.; îlav) în ~ Țâșnind impetuos și abundent. 3 (Pan) Șuviță (4) (abundentă) de lichid care curge de undeva sau din ceva Si: șiroi1 (5). 4 (Pop) Cădere de apă. 5 (Reg; șîs ~ul apei) Porțiune în matca unei ape curgătoare de-a lungul căreia apa are viteza cea mai mare. 6 (Reg) Vâltoare. 7 Țeavă prin care se captează apa unui izvor. 8 Jgheab de aducție. 9 (Mol; Trs) Uluc de tablă (sau de lemn) așezat de-a lungul streșinii casei, prin care se scurge apa de pe acoperiș Si: burlan (2). 10 (Reg) Jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 11 (Mol; Trs) Uluc la moară prin care curge făina. 12 (Reg) Olan.

ȘÍPOT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. šepot „murmur”.

ȘÍPOT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țîșnește cu putere (și care este de obicei captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). Cînta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n seară. ANGHEL, Î. G. 43. Suspină apele sfioase în fund de peșteri depărtate Și plîng în șipote sonore. IOSIF, P. 86. Colo sub nucii ce se văd în dosul casei e un șipot, o apăs-o tot bei. SLAVICI, N. I 342. ◊ Fig. Cald sînge năpădește cu șipote pe gură. COȘBUC, P. II 201. ♦ Jgheab, țeavă sau uluc prin care se captează apa unui izvor. Stoica oprește la fîntina cu șipot, acoperită de o troiță de stejar. CAMIL PETRESCU, O. I 324. Copii cu cofe, un întreg norod adăsta la fîntîni și la șipotele noroioase. ANGHEL, PR. 110. Zăriră sub umbra unor sălcii pletoase o fîntînă cu trei șipote. POPESCU, B. III 10. ♦ Țeavă sau burlan de scurgere. Am admirat noua brînă de piatră. întreruptă pe alocurea de șipote grațioase prin care, scurgîndu-se apele de ploaie, va fi cruțată pe viitor învelitoarea cea de plumb. ODOBESCU, S. II 503. 2. Loc unde o apă curge foarte repede; curent, vîrtej. Sînt adîncimi mari, numite șipote. ȘEZ. VI 133.

ȘÍPOT ~e n. 1) Izvor care izbucnește cu putere din pământ. 2) Țeavă prin care curge apa dintr-un izvor; țurloi. /<sl. šipotu

șipot n. 1. izvor ce curge repede; 2. ulucul teascului de vie. [Onomatopee, după sgomotul ce-l produce (cf. slav. ȘĬPOTŬ, susur)].

șípot n., pl. e (vsl. šĭpotŭ, šĭputŭ, murmur de apă, cĭuruire, bg. šepot, șoaptă, sîrb. sopot, šopot, cascadă. V. șopot). Izvor care țîșnește și cade cĭuruind. – La Moxa (Hîjdăŭ, Cuv. I, 386) șípoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șípot s. n., pl. șípote

șípot s. n., pl. șípote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÍPOT s. ciuroi, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.)

ȘÍPOT s. v. bulboacă, bulboană, cascadă, cataractă, cădere de apă, ochi, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

ȘIPOT s. ciuroi, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.)

șipot s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. OCHI. ULUC. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șípot, -e, s.n. – 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere. 2. Locul unde o apă curge repede. Șipot, cascadă pe valea Nadoșa, în apropiere de Săpânța. – Cf. bg. šepot „murmur” (DEX).

Intrare: șipot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șipot
  • șipotul
  • șipotu‑
plural
  • șipote
  • șipotele
genitiv-dativ singular
  • șipot
  • șipotului
plural
  • șipote
  • șipotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șipot

  • 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: șipoțel 4 exemple
    exemple
    • Cînta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n seară. ANGHEL, Î. G. 43.
      surse: DLRLC
    • Suspină apele sfioase în fund de peșteri depărtate Și plîng în șipote sonore. IOSIF, P. 86.
      surse: DLRLC
    • Colo sub nucii ce se văd în dosul casei e un șipot, o apă – s-o tot bei. SLAVICI, N. I 342.
      surse: DLRLC
    • figurat Cald sînge năpădește cu șipote pe gură. COȘBUC, P. II 201.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țeavă prin care se captează apa unui izvor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jgheab țurloi 3 exemple
      exemple
      • Stoica oprește la fîntîna cu șipot, acoperită de o troiță de stejar. CAMIL PETRESCU, O. I 324.
        surse: DLRLC
      • Copii cu cofe, un întreg norod adăsta la fîntîni și la șipotele noroioase. ANGHEL, PR. 110.
        surse: DLRLC
      • Zăriră sub umbra unor sălcii pletoase o fîntînă cu trei șipote. POPESCU, B. III 10.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Țeavă de scurgere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burlan un exemplu
      exemple
      • Am admirat noua brînă de piatră. întreruptă pe alocurea de șipote grațioase prin care, scurgîndu-se apele de ploaie, va fi cruțată pe viitor învelitoarea cea de plumb. ODOBESCU, S. II 503.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Loc unde o apă curge repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curent (s.m.) vârtej un exemplu
    exemple
    • Sînt adîncimi mari, numite șipote. ȘEZ. VI 133.
      surse: DLRLC

etimologie: