șipot sn [At: (a. 1441) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (reg) șâput, ~păt, ~pât, șop~, șup~ / Pl: ~e / E: vsl шьпотъ „murmur”] 1 Izvor a cărui apă (captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă) țâșnește cu putere Si: (reg) șiroi¹ (3). 2 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a cădea” etc.; îlav) în ~ Țâșnind impetuos și abundent. 3 (Pan) Șuviță (4) (abundentă) de lichid care curge de undeva sau din ceva Si: șiroi¹ (5). 4 (Pop) Cădere de apă. 5 (Reg; șîs ~ul apei) Porțiune în matca unei ape curgătoare de-a lungul căreia apa are viteza cea mai mare. 6 (Reg) Vâltoare. 7 Țeavă prin care se captează apa unui izvor. 8 Jgheab de aducție. 9 (Mol; Trs) Uluc de tablă (sau de lemn) așezat de-a lungul streșinii casei, prin care se scurge apa de pe acoperiș Si: burlan (2). 10 (Reg) Jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 11 (Mol; Trs) Uluc la moară prin care curge făina. 12 (Reg) Olan.