13 definiții pentru șiac șaiac (2) șaiag (2) șăiac (2) șeiac (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIÁC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuriVar.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIÁC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri.Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIÁC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiác (I. IONESCU, D. 192), șăiác (GANE, N. III 29), șaiág (ALECSANDRI, P. III 589), șeiác (CREANGĂ, P. 110) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiác s. n., (sorturi) pl. șiáce/șiácuri

ȘIÁC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

ȘEIÁC s. n. v. șiac.

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

șiác s. n.,(sorturi) pl. șiáce/șiácuri

Intrare: șiac
șiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiac
  • șiacul
  • șiacu‑
plural
  • șiace
  • șiacele
genitiv-dativ singular
  • șiac
  • șiacului
plural
  • șiace
  • șiacelor
vocativ singular
plural
șaiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiac
  • șaiacul
  • șaiacu‑
plural
  • șaiace
  • șaiacele
genitiv-dativ singular
  • șaiac
  • șaiacului
plural
  • șaiace
  • șaiacelor
vocativ singular
plural
șaiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiac
  • șaiacul
  • șaiacu‑
plural
  • șaiacuri
  • șaiacurile
genitiv-dativ singular
  • șaiac
  • șaiacului
plural
  • șaiacuri
  • șaiacurilor
vocativ singular
plural
șaiag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiag
  • șaiagul
  • șaiagu‑
plural
  • șaiage
  • șaiagele
genitiv-dativ singular
  • șaiag
  • șaiagului
plural
  • șaiage
  • șaiagelor
vocativ singular
plural
șaiag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiag
  • șaiagul
  • șaiagu‑
plural
  • șaiaguri
  • șaiagurile
genitiv-dativ singular
  • șaiag
  • șaiagului
plural
  • șaiaguri
  • șaiagurilor
vocativ singular
plural
șiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiac
  • șiacul
  • șiacu‑
plural
  • șiacuri
  • șiacurile
genitiv-dativ singular
  • șiac
  • șiacului
plural
  • șiacuri
  • șiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeiac
  • șeiacul
  • șeiacu‑
plural
  • șeiacuri
  • șeiacurile
genitiv-dativ singular
  • șeiac
  • șeiacului
plural
  • șeiacuri
  • șeiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeiac
  • șeiacul
  • șeiacu‑
plural
  • șeiace
  • șeiacele
genitiv-dativ singular
  • șeiac
  • șeiacului
plural
  • șeiace
  • șeiacelor
vocativ singular
plural
șăiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăiac
  • șăiacul
  • șăiacu‑
plural
  • șăiace
  • șăiacele
genitiv-dativ singular
  • șăiac
  • șăiacului
plural
  • șăiace
  • șăiacelor
vocativ singular
plural
șăiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăiac
  • șăiacul
  • șăiacu‑
plural
  • șăiacuri
  • șăiacurile
genitiv-dativ singular
  • șăiac
  • șăiacului
plural
  • șăiacuri
  • șăiacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiac șaiac (2) șaiag (2) șăiac (2) șeiac (2)

  • 1. (numai) singular Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • De sub comanacul de șiac, vîrît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204.
      surse: DLRLC
    • Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138.
      surse: DLRLC
    • Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de șiac (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: