22 de definiții pentru șaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÁICĂ, șeici, s. f. (Înv. și pop.) Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., sb. šajka, tc. sayka.

șaică2 sf [At: BÎRLEA, B. 7 / Pl: șăici, șeici / E: mg csajka] 1 (Trs; Buc) Gamelă. 2 (Reg) Cantitatea de mâncare, de apă etc. conținută într-o șaică2 (1). 3 (Reg) Vas de tinichea pentru adus apă. 4 (Buc) Cazan mic. 5 (Reg) Cratiță (1).

șaică1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 262/4 / V: (îrg) șei~ / Pl: ~ice, (reg) șăice, șăici, șeici / E: tc șayka, bg шайка, srb šajka, mg sajka] 1 (Îvp) Ambarcație cu vele sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită mai ales la transportul mărfurilor Si: luntre. 2 (Îvp) Cantitatea de încărcătură conținută într-o șaică1 (1). 3 (Olt; Mun) Șlep1 (1). 4 (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, folosită la pescuit. 5 (Mar) Plută.

șaică3 sf [At: GLOSAR REG. / Pl: șăici / E: nct] (Reg) Bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște.

ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.

ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Învechit și popular) Corabie mică, cu pînze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141. Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302. Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309. ♦ Luntre (făcută de obicei dintr-un trunchi de copac scobit) cu o sirgură vîslă, servind la pescuit; ciobacă. – Pl. și: șeice (HASDEU, I. V. 72).

ȘÁICĂ șeici f. înv. reg. Ambarcație cu pânze sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită, mai ales, pe fluvii navigabile pentru transportul de mărfuri. /<sb. šajka, turc. sayka, bulg. šaika

șaică f. șalupă turcească pe Dunăre și Marea-Neagră (azi ieșită din uz): înaltele catarturi ale șaicelor OD. [Turc. ȘAYKA].

șáĭcă f., pl. e și (ob.) șăĭcĭ și șeĭcĭ (turc. șáĭka, id.; ngr. saika, vsl. bg. šaĭka; rus. šáĭka, cĭutură, găleată). Vechĭ. Un fel de corăbioară pe Dunăre și marea Neagră. Ponton întrebuințat ca bac saŭ la făcut podurĭ pe apă: un pod de șăĭcĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șáică (înv., pop.) s. f., g.-d. art. șéicii; pl. șeici

șáică s. f., g.-d. art. șăicii; pl. șăici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÁICĂ s. v. gamelă, șlep.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka.Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șáică3, șăici, s.f. (reg.) bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște.

șáică2, șăici și șáice, s.f. (reg.) 1. gamelă. 2. cantitate de mâncare dintr-o gamelă. 3. vas de tinichea pentru adus apă. 4. cazan mic. 5. cratiță.

șáică2, șeici, s.f. – (reg.; înv.; mil.) Gamelă: „Musai șaica de spălat” (Bârlea, 1924: 6). (Trans., Maram., Bucov.). – Din magh. csajka „gamelă”.

șáică1, șeici, s.f. – (reg.) 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: „Ziné pă apă ca o șaică...” (Lenghel, 1979: 131). – Din bg., srb. šajka (DER, DEX, MDA), tc. saika (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA).

șáică2, șeici, s.f. – Gamelă: „Musai șaica de spălat” (Bârlea 1924: 6). – Din magh. csajka „gamelă”.

șáică1, șeici, s.f. – 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: „Ziné pă apă ca o șaică...” (Lenghel 1979: 131). – Din tc. șaika, cf. rus. šajka (DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șaică, șaici s. f. amantă.

Intrare: șaică
șaică1 (pl. șeici) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeici
  • șeicile
genitiv-dativ singular
  • șeici
  • șeicii
plural
  • șeici
  • șeicilor
vocativ singular
plural
șaică3 (pl. șeice) substantiv feminin
substantiv feminin (F30)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeice
  • șeicele
genitiv-dativ singular
  • șeice
  • șeicei
plural
  • șeice
  • șeicelor
vocativ singular
plural
șaică2 (pl. șăici) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șăici
  • șăicile
genitiv-dativ singular
  • șăici
  • șăicii
plural
  • șăici
  • șăicilor
vocativ singular
plural

șaică

  • 1. învechit popular Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302.
      surse: DLRLC
    • Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciobacă

etimologie: