șaică¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 26²/4 / V: (îrg) șei~ / Pl: ~ice, (reg) șăice, șăici, șeici / E: tc șayka, bg шайка, srb šajka, mg sajka] 1 (Îvp) Ambarcație cu vele sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită mai ales la transportul mărfurilor Si: luntre. 2 (Îvp) Cantitatea de încărcătură conținută într-o șaică¹ (1). 3 (Olt; Mun) Șlep¹ (1). 4 (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, folosită la pescuit. 5 (Mar) Plută.