14 definiții pentru învoioșa învoioși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioșí (SBIERA, P. 72) vb. IV.

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.

A ÎNVOIOȘÁ ~éz tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios

A SE ÎNVOIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios

ÎNVOIOȘÍ vb. IV v. învoioșa.

învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învoioșá vb., ind. prez. 1 sg. învoioșéz, 3 sg. și pl. învoioșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVOIOȘÁ vb. v. înveseli.

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî

A învoioșa ≠ a întrista

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî

Intrare: învoioșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoioșa
  • ‑nvoioșa
  • învoioșare
  • ‑nvoioșare
  • învoioșat
  • ‑nvoioșat
  • învoioșatu‑
  • ‑nvoioșatu‑
  • învoioșând
  • ‑nvoioșând
  • învoioșându‑
  • ‑nvoioșându‑
singular plural
  • învoioșea
  • ‑nvoioșea
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoioșez
  • ‑nvoioșez
(să)
  • învoioșez
  • ‑nvoioșez
  • învoioșam
  • ‑nvoioșam
  • învoioșai
  • ‑nvoioșai
  • învoioșasem
  • ‑nvoioșasem
a II-a (tu)
  • învoioșezi
  • ‑nvoioșezi
(să)
  • învoioșezi
  • ‑nvoioșezi
  • învoioșai
  • ‑nvoioșai
  • învoioșași
  • ‑nvoioșași
  • învoioșaseși
  • ‑nvoioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învoioșea
  • ‑nvoioșea
(să)
  • învoioșeze
  • ‑nvoioșeze
  • învoioșa
  • ‑nvoioșa
  • învoioșă
  • ‑nvoioșă
  • învoioșase
  • ‑nvoioșase
plural I (noi)
  • învoioșăm
  • ‑nvoioșăm
(să)
  • învoioșăm
  • ‑nvoioșăm
  • învoioșam
  • ‑nvoioșam
  • învoioșarăm
  • ‑nvoioșarăm
  • învoioșaserăm
  • ‑nvoioșaserăm
  • învoioșasem
  • ‑nvoioșasem
a II-a (voi)
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
(să)
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
  • învoioșarăți
  • ‑nvoioșarăți
  • învoioșaserăți
  • ‑nvoioșaserăți
  • învoioșaseți
  • ‑nvoioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoioșea
  • ‑nvoioșea
(să)
  • învoioșeze
  • ‑nvoioșeze
  • învoioșau
  • ‑nvoioșau
  • învoioșa
  • ‑nvoioșa
  • învoioșaseră
  • ‑nvoioșaseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoioși
  • ‑nvoioși
  • învoioșire
  • ‑nvoioșire
  • învoioșit
  • ‑nvoioșit
  • învoioșitu‑
  • ‑nvoioșitu‑
  • învoioșind
  • ‑nvoioșind
  • învoioșindu‑
  • ‑nvoioșindu‑
singular plural
  • învoioșește
  • ‑nvoioșește
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
(să)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
  • învoioșeam
  • ‑nvoioșeam
  • învoioșii
  • ‑nvoioșii
  • învoioșisem
  • ‑nvoioșisem
a II-a (tu)
  • învoioșești
  • ‑nvoioșești
(să)
  • învoioșești
  • ‑nvoioșești
  • învoioșeai
  • ‑nvoioșeai
  • învoioșiși
  • ‑nvoioșiși
  • învoioșiseși
  • ‑nvoioșiseși
a III-a (el, ea)
  • învoioșește
  • ‑nvoioșește
(să)
  • învoioșească
  • ‑nvoioșească
  • învoioșea
  • ‑nvoioșea
  • învoioși
  • ‑nvoioși
  • învoioșise
  • ‑nvoioșise
plural I (noi)
  • învoioșim
  • ‑nvoioșim
(să)
  • învoioșim
  • ‑nvoioșim
  • învoioșeam
  • ‑nvoioșeam
  • învoioșirăm
  • ‑nvoioșirăm
  • învoioșiserăm
  • ‑nvoioșiserăm
  • învoioșisem
  • ‑nvoioșisem
a II-a (voi)
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
(să)
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
  • învoioșeați
  • ‑nvoioșeați
  • învoioșirăți
  • ‑nvoioșirăți
  • învoioșiserăți
  • ‑nvoioșiserăți
  • învoioșiseți
  • ‑nvoioșiseți
a III-a (ei, ele)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
(să)
  • învoioșească
  • ‑nvoioșească
  • învoioșeau
  • ‑nvoioșeau
  • învoioși
  • ‑nvoioși
  • învoioșiseră
  • ‑nvoioșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învoioșa învoioșare învoioșat învoioși

etimologie:

  • în- + voios
    surse: DLRM