15 definiții pentru învenina venina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: veniná (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.

A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare

A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

venina v [At: CM II, 311 / Pzi: ~nez, 3 și (îvr) veni / E: venin] 1 vt (Îvp) A inocula venin (1) într-un organism prin contactul cu o plantă sau prin mușcătura, respectiv, înțepătura unui animal. 2 vt (Îvp) A otrăvi cu venin (7). 3 (Înv) A face să devină otrăvitor. 4 (Înv; fig) A înrăutăți. 5 (Înv; fig) A face să devină greu de suportat. 6-7 vtr (Îvp; fig) A (se) supăra. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) mânia.

veninat, ~ă a [At: CORESI, EV. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: venina] 1-3 (Îrg) Veninos (1-3). 4 (Fig; d. oameni) Rău. 5 (Fig; d. oameni) Dușmănos. 6 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care trădează răutate. 7 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este determinat de răutate. 8 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este expresia dușmăniei, a urii. 9-10 (Îrg; d. lichide, substanțe etc.) Veninos (9-10). 11 (Înv; d. ființe) Otrăvit cu venin (7). 12 (D. răni; în descântece) Infectat. 13 (D. boli; în descântece) Care provoacă infecție.

VENINÁ vb. I v. învenina.

înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.

veninát, -néz, V. înveninez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză

înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. și pl. învenineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.

ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.

Intrare: învenina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninare
  • ‑nveninare
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatu‑
  • ‑nveninatu‑
  • înveninând
  • ‑nveninând
  • înveninându‑
  • ‑nveninându‑
singular plural
  • înveninea
  • ‑nveninea
  • înveninați
  • ‑nveninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveninez
  • ‑nveninez
(să)
  • înveninez
  • ‑nveninez
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (tu)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
(să)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninași
  • ‑nveninași
  • înveninaseși
  • ‑nveninaseși
a III-a (el, ea)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • învenina
  • ‑nvenina
  • învenină
  • ‑nvenină
  • înveninase
  • ‑nveninase
plural I (noi)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
(să)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninarăm
  • ‑nveninarăm
  • înveninaserăm
  • ‑nveninaserăm
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (voi)
  • înveninați
  • ‑nveninați
(să)
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninarăți
  • ‑nveninarăți
  • înveninaserăți
  • ‑nveninaserăți
  • înveninaseți
  • ‑nveninaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • înveninau
  • ‑nveninau
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninaseră
  • ‑nveninaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venina
  • veninare
  • veninat
  • veninatu‑
  • veninând
  • veninându‑
singular plural
  • veninea
  • veninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veninez
(să)
  • veninez
  • veninam
  • veninai
  • veninasem
a II-a (tu)
  • veninezi
(să)
  • veninezi
  • veninai
  • veninași
  • veninaseși
a III-a (el, ea)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • venina
  • venină
  • veninase
plural I (noi)
  • veninăm
(să)
  • veninăm
  • veninam
  • veninarăm
  • veninaserăm
  • veninasem
a II-a (voi)
  • veninați
(să)
  • veninați
  • veninați
  • veninarăți
  • veninaserăți
  • veninaseți
a III-a (ei, ele)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • veninau
  • venina
  • veninaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învenina înveninare înveninat venina veninat

  • 1. tranzitiv A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: otrăvi un exemplu
    exemple
    • Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vicia umplând de venin, făcând să conțină venin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înrăi înrăutăți 2 exemple
    exemple
    • Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41.
      surse: DLRLC
    • Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42.
        surse: DLRLC

etimologie: