învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.