6 definiții pentru învățător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

învățător, ~oare [At: COD. VOR. 122/6 / Pl: ~i, ~oare / E: învăța + -(ă)tor)] 1 a (Înv) Care transmite sistematic cunoștințe. 2 a Care sfătuiește. 3 a (Înv) Plin de învățăminte Si: instructiv. 4 smf Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală Si: dascăl, institutor, învățătoreasă, învățătoriță. 5 smf Persoană care instruiește pe cineva Si: magistru, preceptor, instructor, (iuz) năstăvitor. 6-7 smf (Inițiator sau) propagator al unei doctrine Si: îndrumător, povățuitor, sfătuitor 8 sm (Înv; îs) ~iu de leage Cunoscător al legilor Cf jurist, juristconsult. 9 sm (Înv; îs) ~ de suflete Preot.

ÎNVĂȚĂTÓR1, -OÁRE, învățători, -oare, adj. (Învechit) Care învață, instruiește, sfătuiește. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar. NEGRUZZI, S. I 3.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învățătór s. m., adj. m., pl. învățătóri; f. sg. și pl. învățătoáre, g.-d. sg. art. învățătoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂȚĂTÓR adj. v. educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povățuitor, sfătuitor.

învățător adj. v. EDUCATIV. INSTRUCTIV. ÎNDRUMĂTOR. MORALIZATOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR.

Intrare: învățător (adj.)
învățător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorul
  • învățătoru‑
  • ‑nvățătorul
  • ‑nvățătoru‑
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarea
  • ‑nvățătoarea
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorii
  • ‑nvățătorii
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarele
  • ‑nvățătoarele
genitiv-dativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorului
  • ‑nvățătorului
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarei
  • ‑nvățătoarei
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorilor
  • ‑nvățătorilor
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarelor
  • ‑nvățătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învățător (adj.)

etimologie:

  • Învăța + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98