14 definiții pentru întreprinde


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întreprinde vt [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pzi: întreprind / E: între + prinde, cf fr entreprendre] 1 A se apuca de ceva. 2 A se angaja la un lucru. 3 A începe o afacere. 4 (Pex) A încerca.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins.Prez. ind. și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde

întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să’l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor.

*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez, ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întreprínde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprínd, 1 pl. întrepríndem, 2 pl. întrepríndeți, imperf. 3 sg. întreprindeá, perf. s. 3 sg. întreprínse, 1 pl. întreprínserăm; conj. prez. 3 întrepríndă; ger. întreprinzấnd; part. întrepríns

întreprínde vb. (sil. -prin-) prinde

întreprind, -ndă 3 conj., -nsei 1 aor., -nzător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREPRÍNDE vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)

ÎNTREPRINDE vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)

Intrare: întreprinde
  • silabație: în-tre-prin-de
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprins
  • ‑ntreprins
  • întreprinsu‑
  • ‑ntreprinsu‑
  • întreprinzând
  • ‑ntreprinzând
  • întreprinzându‑
  • ‑ntreprinzându‑
singular plural
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
(să)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinsei
  • ‑ntreprinsei
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (tu)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
(să)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
  • întreprindeai
  • ‑ntreprindeai
  • întreprinseși
  • ‑ntreprinseși
  • întreprinseseși
  • ‑ntreprinseseși
a III-a (el, ea)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindea
  • ‑ntreprindea
  • întreprinse
  • ‑ntreprinse
  • întreprinsese
  • ‑ntreprinsese
plural I (noi)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
(să)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinserăm
  • ‑ntreprinserăm
  • întreprinseserăm
  • ‑ntreprinseserăm
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (voi)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
(să)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
  • întreprindeați
  • ‑ntreprindeați
  • întreprinserăți
  • ‑ntreprinserăți
  • întreprinseserăți
  • ‑ntreprinseserăți
  • întreprinseseți
  • ‑ntreprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindeau
  • ‑ntreprindeau
  • întreprinseră
  • ‑ntreprinseră
  • întreprinseseră
  • ‑ntreprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreprinde întreprindere

  • 1. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: efectua începe 4 exemple
    exemple
    • Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21.
      surse: DLRLC
    • Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466.
      surse: DLRLC
    • rar Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: