* ÎNTREPRINZĂTOR I. adj. verb. ÎNTREPPRINDE. Care se apucă lesne, cu curaj, cu îndrăznelă, fără a se codi, de o întreprindere (în spec. anevoioasă): are un spirit ~; condeiul unui ignorant e tot ce poate fi mai ~, mai universal și mai fără frîu (VLAH.). II. sm. = ANTREPRENOR.