13 definiții pentru întina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

ÎNTINÁ, întinez și (rar) întín, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

A ÎNTINÁ ~éz tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză

întiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întiná, vb. tranz., refl. – A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: întina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întinea
  • ‑ntinea
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întinez
  • ‑ntinez
(să)
  • întinez
  • ‑ntinez
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
(să)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • înti
  • ‑nti
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întin
  • ‑ntin
(să)
  • întin
  • ‑ntin
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întini
  • ‑ntini
(să)
  • întini
  • ‑ntini
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întina

  • 1. A (se) murdări de noroi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) pângări; a (se) păta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pângări păta attach_file 2 exemple
      exemple
      • Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162.
        surse: DLRLC
      • Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tină
    surse: DEX '09 DEX '98