9 definiții pentru însurat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSURÁT1 s. n. Faptul de a (se) însura; însurătoare. – V. însura.

ÎNSURÁT1 s. n. Faptul de a (se) însura; însurătoare. – V. însura.

însurat1 sn [At: VARLAAM, C. 61 / Pl: ~uri / E: însura1] 1 Însurare (1). 2 (Fig) Unire. 3 Însurare (3). 4 Omorâre.

ÎNSURÁT1 s. n. Faptul de a (se) însura; însurătoare, căsătorie. Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251.

însurat a. căsătorit. ║ n. însurătoare. [V. însura].

însurat adj. și s. m. (d. însor 1). Căsătorit. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a saŭ de a te însura: la însuratu fiilor luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSURAT s. căsătorie, însurătoare, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)

Intrare: însurat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însurat
  • ‑nsurat
  • însuratul
  • însuratu‑
  • ‑nsuratul
  • ‑nsuratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însurat
  • ‑nsurat
  • însuratului
  • ‑nsuratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însurat (s.n.)

etimologie:

  • vezi însura
    surse: DEX '09 DEX '98