30 de definiții pentru înnorare înnourare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnorare sf [At: DA ms / V: ~our~ / S și: îno~ / Pl: ~rări / E: înnora] 1 Acoperire a cerului cu nori. 2 Întunecare a soarelui din cauza norilor. 3 (Fig) Tristețe.

ÎNNORÁRE, înnorări, s. f. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. ♦ Fig. Tristețe, mâhnire. [Var.: înnouráre s. f.] – V. înnora

ÎNNORÁRE, înnorări, s. f. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. ♦ Fig. Tristețe, mâhnire. [Var.: înnouráre s. f.] – V. înnora.

ÎNNORÁRE, înnorări, s. f. (Și în forma înnourare) Faptul de a (se) înnora; acoperire cu nori, întunecare (a cerului) din cauza norilor. ♦ Fig. Tristețe, mîhnire. I-a văzut cuta dintre ochi și înnourarea dintre gene. POPA, V. 252.

înnora [At: DOSOFTEI, V. S. 110 / V: ~oura / S și: înora / Pzi: 3 ~rează; (pop) ~oură / E: în- + nor] 1-2 vir A se ivi mulți nori pe cer. 3-4 vir (Pop; d. soare) A se întuneca din cauza norilor. 5-6 vtr (Fig) A (se) întrista.

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNOURÁ, vb. I v. înnora.

ÎNNOURÁ, vb. I v. înnora.

ÎNNOURÁRE s. f. v. înnorare.

ÎNNOURÁRE s. f. v. înnorare.

ÎNNORÁ, pers. 3 înnorează, vb. I. (Și în forma înnoura) 1. Intranz. și refl. impers. A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat. ♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. ♦ Tranz. Fig. A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. 2. Tranz. Fig. A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. – Variante: înnourá, nourá vb. I.

NOURÁ vb. I. v. înnora.

A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor

A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor

înnorà v. 1. a se acoperi cu nori, a se întuneca: cerul se înnorează; 2. fig. a se întrista. [Lat. INNUBILARE].

nourà v. a înnora: săgețile ușoare nourează mândrul soare AL.

înoréz și (est) înouréz (mă) v. refl. uzitat ca impers. d. nor, nour: lat. innubilare, ven. inovolar. it. annuvolarsi, sp. anubiarse, pg. anuviarse). Mă acoper cu norĭ: ceru, muntele se înourează. Fig. Mă posomorăsc, mă întunec, mă întristez. – Și înn-. Vechĭ și nourez. V. cețat.

nouréz (mă) v. refl. Est. Rar. Mă înourez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoráre s. f., g.-d. art. înnorắrii; pl. înnorắri

înnoráre s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorări

înnorá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnoreáză

înnorá vb., ind. prez. 3 sg. înnoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNORÁRE s. v. întristare, mâhnire, posomoreală, tristețe.

înnorare s. v. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. POSOMOREALĂ. TRISTEȚE.

ÎNNORÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

ÎNNORÁ vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)

înnora vb v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

ÎNNORA vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)

A se înnora ≠ a se însenina, a se înveseli, a se învioșa, a se lumina

A (se) înnora ≠ a (se) însenina

Intrare: înnorare
înnorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnorare
  • ‑nnorare
  • înnorarea
  • ‑nnorarea
plural
  • înnorări
  • ‑nnorări
  • înnorările
  • ‑nnorările
genitiv-dativ singular
  • înnorări
  • ‑nnorări
  • înnorării
  • ‑nnorării
plural
  • înnorări
  • ‑nnorări
  • înnorărilor
  • ‑nnorărilor
vocativ singular
plural
înnourare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnourare
  • ‑nnourare
  • înnourarea
  • ‑nnourarea
plural
  • înnourări
  • ‑nnourări
  • înnourările
  • ‑nnourările
genitiv-dativ singular
  • înnourări
  • ‑nnourări
  • înnourării
  • ‑nnourării
plural
  • înnourări
  • ‑nnourări
  • înnourărilor
  • ‑nnourărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnorare înnourare

etimologie:

  • vezi înnora
    surse: DEX '09 DEX '98

înnora înnorare înnorat înnoura înnourare înnourat norat noura

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se ivi (mulți) nori pe cer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: însenina 4 exemple
    exemple
    • Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244.
      surse: DLRLC
    • Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19.
      surse: DLRLC
    • S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371.
      surse: DLRLC
    • Cerul s-a înnorat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular (Despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27.
        surse: DLRLC
      • Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A întuneca (ca un nor).
      surse: DLRLC sinonime: întuneca un exemplu
      exemple
      • Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întrista, a (se) posomorî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni posomorî întrista un exemplu
    exemple
    • Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + nor
    surse: DEX '09 DEX '98