12 definiții pentru înmâna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmâna vt [At: NEGRUZZI, S. I, 306 / V: (reg) ~nua / Pzi: ~nez / E: în- + mână] 1 A da ceva în mână cuiva. 2-3 @(A remite sau) a preda ceva cuiva personal.

ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. – În + mână.

ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmâná (a ~) vb., ind. prez. 3 înmâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMÂNÁ vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. v. preda.

A ÎNMÂNÁ ~éz tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână

înmânà v. a da în mână, a preda.

înmânua v vz înmâna

ÎNMÎNÁ, înmînez, vb. I. Tranz. (De obicei construit cu dativul; cu privire la bani, acte, obiecte etc.) A da, a remite, a preda în mînă. Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.

înmînéz v. tr. (d. mînă). Daŭ în mînă: a înmîna cuĭva o scrisoare.

înmâná vb., ind. prez. 1 sg. înmânéz, 3 sg. și pl. înmâneáză

ÎNMÎNA vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (A ~ o cerere.)

Intrare: înmâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmânare
  • ‑nmânare
  • înmânat
  • ‑nmânat
  • înmânatu‑
  • ‑nmânatu‑
  • înmânând
  • ‑nmânând
  • înmânându‑
  • ‑nmânându‑
singular plural
  • înmânea
  • ‑nmânea
  • înmânați
  • ‑nmânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmânez
  • ‑nmânez
(să)
  • înmânez
  • ‑nmânez
  • înmânam
  • ‑nmânam
  • înmânai
  • ‑nmânai
  • înmânasem
  • ‑nmânasem
a II-a (tu)
  • înmânezi
  • ‑nmânezi
(să)
  • înmânezi
  • ‑nmânezi
  • înmânai
  • ‑nmânai
  • înmânași
  • ‑nmânași
  • înmânaseși
  • ‑nmânaseși
a III-a (el, ea)
  • înmânea
  • ‑nmânea
(să)
  • înmâneze
  • ‑nmâneze
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmână
  • ‑nmână
  • înmânase
  • ‑nmânase
plural I (noi)
  • înmânăm
  • ‑nmânăm
(să)
  • înmânăm
  • ‑nmânăm
  • înmânam
  • ‑nmânam
  • înmânarăm
  • ‑nmânarăm
  • înmânaserăm
  • ‑nmânaserăm
  • înmânasem
  • ‑nmânasem
a II-a (voi)
  • înmânați
  • ‑nmânați
(să)
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânarăți
  • ‑nmânarăți
  • înmânaserăți
  • ‑nmânaserăți
  • înmânaseți
  • ‑nmânaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmânea
  • ‑nmânea
(să)
  • înmâneze
  • ‑nmâneze
  • înmânau
  • ‑nmânau
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmânaseră
  • ‑nmânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmâna înmânare

  • 1. A da (1.), a remite, a preda un obiect în mâna cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: da (verb) preda remite 2 exemple
    exemple
    • Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107.
      surse: DLRLC
    • Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + mână
    surse: DEX '09 DEX '98