12 definiții pentru înjosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJOSÍ, înjosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umili; a (se) dezonora. – În + jos.

ÎNJOSÍ, înjosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umili; a (se) dezonora. – În + jos.

înjosi [At: GORJAN, H. IV, 47 / V: (nob; cscj) ~sa / Pzi: ~sesc / E: în + jos] 1 vt (îvr) A coborî. 2 vt (Nob) A micșora prețul unui obiect. 3-4 vtr A (se) umili.

ÎNJOSÍ, înjosesc; vb. IV. Tranz. A umili, a degrada, a dezonora. (Cu pronunțare regională) Această oaste... e acea ce a îngiosit de atîtea ori trufia semilunii. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ Refl. Să mă înjosesc la bătrînețe... REBREANU, R. I 64.

A ÎNJOSÍ ~ésc tranz. A face să se înjosească; a umili; a batjocori. /în + jos

A SE ÎNJOSÍ mă ~ésc intranz. A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate (față de cineva); a se umili. /în + jos

înjosì v. 1. a lăsa în jos; 2. fig. a (se) umili.

înjosésc v. tr. (d. jos). Umilesc, degradez: vițiu te înjosește. V. refl. Nu te înjosi umblînd după favoarea pioporuluĭ! – Și (în)josorăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înjosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosésc, imperf. 3 sg. înjoseá; conj. prez. 3 să înjoseáscă

înjosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosésc, imperf. 3 sg. înjoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjoseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNJOSÍ vb. 1. v. ploconi. 2. a umili, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)

ÎNJOSI vb. 1. a se ploconi, a se umili, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce vă ~ in fața lui?) 2. a umili, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)

A (se) înjosi ≠ a (se) ridica

Intrare: înjosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjosi
  • ‑njosi
  • înjosire
  • ‑njosire
  • înjosit
  • ‑njosit
  • înjositu‑
  • ‑njositu‑
  • înjosind
  • ‑njosind
  • înjosindu‑
  • ‑njosindu‑
singular plural
  • înjosește
  • ‑njosește
  • înjosiți
  • ‑njosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjosesc
  • ‑njosesc
(să)
  • înjosesc
  • ‑njosesc
  • înjoseam
  • ‑njoseam
  • înjosii
  • ‑njosii
  • înjosisem
  • ‑njosisem
a II-a (tu)
  • înjosești
  • ‑njosești
(să)
  • înjosești
  • ‑njosești
  • înjoseai
  • ‑njoseai
  • înjosiși
  • ‑njosiși
  • înjosiseși
  • ‑njosiseși
a III-a (el, ea)
  • înjosește
  • ‑njosește
(să)
  • înjosească
  • ‑njosească
  • înjosea
  • ‑njosea
  • înjosi
  • ‑njosi
  • înjosise
  • ‑njosise
plural I (noi)
  • înjosim
  • ‑njosim
(să)
  • înjosim
  • ‑njosim
  • înjoseam
  • ‑njoseam
  • înjosirăm
  • ‑njosirăm
  • înjosiserăm
  • ‑njosiserăm
  • înjosisem
  • ‑njosisem
a II-a (voi)
  • înjosiți
  • ‑njosiți
(să)
  • înjosiți
  • ‑njosiți
  • înjoseați
  • ‑njoseați
  • înjosirăți
  • ‑njosirăți
  • înjosiserăți
  • ‑njosiserăți
  • înjosiseți
  • ‑njosiseți
a III-a (ei, ele)
  • înjosesc
  • ‑njosesc
(să)
  • înjosească
  • ‑njosească
  • înjoseau
  • ‑njoseau
  • înjosi
  • ‑njosi
  • înjosiseră
  • ‑njosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjosi înjosire înjosit

etimologie:

  • În + jos
    surse: DEX '09 DEX '98