14 definiții pentru îngrămădi grămădi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

GRĂMĂDÍ vb. IV v. îngrămădi.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

îngrămădésc, V. grămădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 să îngrămădeáscă

îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi

Intrare: îngrămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditu‑
  • ‑ngrămăditu‑
  • îngrămădind
  • ‑ngrămădind
  • îngrămădindu‑
  • ‑ngrămădindu‑
singular plural
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădii
  • ‑ngrămădii
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (tu)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
(să)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
  • îngrămădeai
  • ‑ngrămădeai
  • îngrămădiși
  • ‑ngrămădiși
  • îngrămădiseși
  • ‑ngrămădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădea
  • ‑ngrămădea
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădise
  • ‑ngrămădise
plural I (noi)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
(să)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădirăm
  • ‑ngrămădirăm
  • îngrămădiserăm
  • ‑ngrămădiserăm
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (voi)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
(să)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădeați
  • ‑ngrămădeați
  • îngrămădirăți
  • ‑ngrămădirăți
  • îngrămădiserăți
  • ‑ngrămădiserăți
  • îngrămădiseți
  • ‑ngrămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădeau
  • ‑ngrămădeau
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădiseră
  • ‑ngrămădiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrămădi îngrămădire îngrămădit grămădi grămădire

  • 1. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aduna grămădi masa (aduna) reuni 5 exemple
    exemple
    • I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122.
      surse: DLRLC
    • Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59.
      surse: DLRLC
    • În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămădi îmbulzi înghesui un exemplu
      exemple
      • Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + grămădi
    surse: DEX '09 DEX '98