20 de definiții pentru înflăcărare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înflăcărare sf [At: MACEDONSKI, O. I 161 / Pl: ~rări / E: înflăcăra] 1 (Fig) Ardoare. 2 Îmbujorare. 3 (Rar) Ardere cu flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, înfocare, entuziasm, pasiune, avînt. Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflăcăráre s. f., g.-d. art. înflăcărắrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. v. entuziasm.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză

ÎNFLĂCĂRÁ vb. v. antrena.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.

înflăcăráre s. f., g.-d. art. înflăcărării

ÎNFLĂCĂRARE s. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.)

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

Intrare: înflăcărare
înflăcărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflăcărare
  • ‑nflăcărare
  • înflăcărarea
  • ‑nflăcărarea
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărările
  • ‑nflăcărările
genitiv-dativ singular
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărării
  • ‑nflăcărării
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărărilor
  • ‑nflăcărărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflăcărare

etimologie:

  • vezi înflăcăra
    surse: DEX '09 DEX '98

înflăcăra înflăcărare înflăcărat

  • 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
    exemple
    • Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35.
      surse: DLRLC
    • absolut Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31.
      surse: DLRLC
    • Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238.
      surse: DLRLC
  • 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbujora împurpura înroși 4 exemple
    exemple
    • Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.
      surse: DLRLC
    • Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19.
      surse: DLRLC
    • Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20.
      surse: DLRLC
    • Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + flacără
    surse: DEX '09 DEX '98