18 definiții pentru înfășura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfășura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/9 / V: ~șora / Pzi: or, (reg) ~ășur / E: ml *in-fasciolare 1-2 vtr A (se) acoperi strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 3 vt (Fig) A învălui. 4-5 vtr A (se) încolăci. 6 vt A depăna pe un ghem, fus etc. 7 vr (Fam) A se învârti în preajma cuiva sau a ceva. 8 vt (Fig) A imobiliza. 9 vr A hoinări.

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

ÎNFĂȘURÁ, înfășór și înfắșur, vb. I. 1. Tranz. A acoperi, a înveli ceva (sau pe cineva) bine și din toate părțile, răsucind de jur împrejurul lui o pînză, o învelitoare, o pătură etc. Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308. Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊ Fig. A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în prafamețindu-mă. SAHIA, N. 16. ◊ Refl. (Despre persoane) Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157. Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183. Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ Refl. Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32. 3. Tranz. A încolăci ceva în jurul unui obiect. L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52. Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26. Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689. ◊ Fig. L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104. ♦ A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). Înfășoară ața pe mosor. 4. Refl. (Rar) A se învîrti de colo pînă colo (în jurul unui punct fix), a da tîrcoale. Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262. Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. id. Z. I 173.

A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare

A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare

înfășură v. a înveli bine. [V. înfășà].

înfășór (vest) și înfắșur (est), a -urá v. tr. (lat. in-fasciolo, -áre, d. fasciola, dim. d. fascia, fașă. – Înfășor, -orĭ, -oară, înfășurăm; să înfășoare). Leg în prejur de maĭ multe orĭ: un picĭor înfășurat în peticĭ. Înșir în prejuru unuĭ lucru: a înfășura sfoara pe băț. V. refl. Mă învălătucesc pe băț: sfoara se înfășoară pe băț. – În Arg. înfreșór, -urat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 înfășoáră; conj. prez. 3 înfășoáre

înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre

înfășura (ind. prez. 1 sg. înfășor)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli.

ÎNFĂȘURÁ vb. v. împresura.

ÎNFĂȘURA vb. 1. a depăna. (A ~ fire textile pe un mosor.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 3. a încinge, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.) 4. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.)

A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura

A înfășura ≠ a desfășura

A se înfășura ≠ a se dezvălătuci

Intrare: înfășura
înfășura1 (1 -șor) verb grupa I conjugarea I
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășurare
  • ‑nfășurare
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratu‑
  • ‑nfășuratu‑
  • înfășurând
  • ‑nfășurând
  • înfășurându‑
  • ‑nfășurându‑
singular plural
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfășor
  • ‑nfășor
(să)
  • înfășor
  • ‑nfășor
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (tu)
  • înfășori
  • ‑nfășori
(să)
  • înfășori
  • ‑nfășori
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurași
  • ‑nfășurași
  • înfășuraseși
  • ‑nfășuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
(să)
  • înfășoare
  • ‑nfășoare
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurase
  • ‑nfășurase
plural I (noi)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
(să)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurarăm
  • ‑nfășurarăm
  • înfășuraserăm
  • ‑nfășuraserăm
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (voi)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
(să)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurarăți
  • ‑nfășurarăți
  • înfășuraserăți
  • ‑nfășuraserăți
  • înfășuraseți
  • ‑nfășuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
(să)
  • înfășoare
  • ‑nfășoare
  • înfășurau
  • ‑nfășurau
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășuraseră
  • ‑nfășuraseră
înfășura2 (1 -șur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășurare
  • ‑nfășurare
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratu‑
  • ‑nfășuratu‑
  • înfășurând
  • ‑nfășurând
  • înfășurându‑
  • ‑nfășurându‑
singular plural
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfășur
  • ‑nfășur
(să)
  • înfășur
  • ‑nfășur
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (tu)
  • înfășuri
  • ‑nfășuri
(să)
  • înfășuri
  • ‑nfășuri
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurași
  • ‑nfășurași
  • înfășuraseși
  • ‑nfășuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfășură
  • ‑nfășură
(să)
  • înfășure
  • ‑nfășure
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurase
  • ‑nfășurase
plural I (noi)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
(să)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurarăm
  • ‑nfășurarăm
  • înfășuraserăm
  • ‑nfășuraserăm
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (voi)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
(să)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurarăți
  • ‑nfășurarăți
  • înfășuraserăți
  • ‑nfășuraserăți
  • înfășuraseți
  • ‑nfășuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfășură
  • ‑nfășură
(să)
  • înfășure
  • ‑nfășure
  • înfășurau
  • ‑nfășurau
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășuraseră
  • ‑nfășuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfășura înfășurare înfășurat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404.
      surse: DLRLC
    • Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308.
      surse: DLRLC
    • Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683.
      surse: DLRLC
    • figurat A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în praf – amețindu-mă. SAHIA, N. 16.
      surse: DLRLC
    • Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157.
      surse: DLRLC
    • Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183.
      surse: DLRLC
    • Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci 4 exemple
    exemple
    • L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52.
      surse: DLRLC
    • Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26.
      surse: DLRLC
    • Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689.
      surse: DLRLC
    • figurat L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depăna un exemplu
      exemple
      • Înfășoară ața pe mosor.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv familiar A se învârti de colo până colo; a da târcoale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262.
      surse: DLRLC
    • Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. PAS, Z. I 173.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină in-fasciolare (din fascia).
    surse: DEX '09 DEX '98