18 definiții pentru înfășura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

înfășura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/9 / V: ~șora / Pzi: or, (reg) ~ășur / E: ml *in-fasciolare 1-2 vtr A (se) acoperi strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 3 vt (Fig) A învălui. 4-5 vtr A (se) încolăci. 6 vt A depăna pe un ghem, fus etc. 7 vr (Fam) A se învârti în preajma cuiva sau a ceva. 8 vt (Fig) A imobiliza. 9 vr A hoinări.

ÎNFĂȘURÁ, înfășór și înfắșur, vb. I. 1. Tranz. A acoperi, a înveli ceva (sau pe cineva) bine și din toate părțile, răsucind de jur împrejurul lui o pînză, o învelitoare, o pătură etc. Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308. Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊ Fig. A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în prafamețindu-mă. SAHIA, N. 16. ◊ Refl. (Despre persoane) Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157. Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183. Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ Refl. Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32. 3. Tranz. A încolăci ceva în jurul unui obiect. L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52. Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26. Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689. ◊ Fig. L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104. ♦ A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). Înfășoară ața pe mosor. 4. Refl. (Rar) A se învîrti de colo pînă colo (în jurul unui punct fix), a da tîrcoale. Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262. Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. id. Z. I 173.

A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare

A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare

înfășură v. a înveli bine. [V. înfășà].

înfășór (vest) și înfắșur (est), a -urá v. tr. (lat. in-fasciolo, -áre, d. fasciola, dim. d. fascia, fașă. – Înfășor, -orĭ, -oară, înfășurăm; să înfășoare). Leg în prejur de maĭ multe orĭ: un picĭor înfășurat în peticĭ. Înșir în prejuru unuĭ lucru: a înfășura sfoara pe băț. V. refl. Mă învălătucesc pe băț: sfoara se înfășoară pe băț. – În Arg. înfreșór, -urat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 înfășoáră; conj. prez. 3 înfășoáre

înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre

înfășura (ind. prez. 1 sg. înfășor)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli.

ÎNFĂȘURA vb. 1. a depăna. (A ~ fire textile pe un mosor.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 3. a încinge, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.) 4. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.)

A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura

A se înfășura ≠ a se dezvălătuci

Intrare: înfășura
înfășura1 (1 -șor) verb grupa I conjugarea I
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășurare
  • ‑nfășurare
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratu‑
  • ‑nfășuratu‑
  • înfășurând
  • ‑nfășurând
  • înfășurându‑
  • ‑nfășurându‑
singular plural
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfășor
  • ‑nfășor
(să)
  • înfășor
  • ‑nfășor
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (tu)
  • înfășori
  • ‑nfășori
(să)
  • înfășori
  • ‑nfășori
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurași
  • ‑nfășurași
  • înfășuraseși
  • ‑nfășuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
(să)
  • înfășoare
  • ‑nfășoare
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurase
  • ‑nfășurase
plural I (noi)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
(să)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurarăm
  • ‑nfășurarăm
  • înfășuraserăm
  • ‑nfășuraserăm
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (voi)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
(să)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurarăți
  • ‑nfășurarăți
  • înfășuraserăți
  • ‑nfășuraserăți
  • înfășuraseți
  • ‑nfășuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfășoa
  • ‑nfășoa
(să)
  • înfășoare
  • ‑nfășoare
  • înfășurau
  • ‑nfășurau
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășuraseră
  • ‑nfășuraseră
înfășura2 (1 -șur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășurare
  • ‑nfășurare
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratu‑
  • ‑nfășuratu‑
  • înfășurând
  • ‑nfășurând
  • înfășurându‑
  • ‑nfășurându‑
singular plural
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfășur
  • ‑nfășur
(să)
  • înfășur
  • ‑nfășur
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (tu)
  • înfășuri
  • ‑nfășuri
(să)
  • înfășuri
  • ‑nfășuri
  • înfășurai
  • ‑nfășurai
  • înfășurași
  • ‑nfășurași
  • înfășuraseși
  • ‑nfășuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfășură
  • ‑nfășură
(să)
  • înfășure
  • ‑nfășure
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășură
  • ‑nfășură
  • înfășurase
  • ‑nfășurase
plural I (noi)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
(să)
  • înfășurăm
  • ‑nfășurăm
  • înfășuram
  • ‑nfășuram
  • înfășurarăm
  • ‑nfășurarăm
  • înfășuraserăm
  • ‑nfășuraserăm
  • înfășurasem
  • ‑nfășurasem
a II-a (voi)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
(să)
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurarăți
  • ‑nfășurarăți
  • înfășuraserăți
  • ‑nfășuraserăți
  • înfășuraseți
  • ‑nfășuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfășură
  • ‑nfășură
(să)
  • înfășure
  • ‑nfășure
  • înfășurau
  • ‑nfășurau
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășuraseră
  • ‑nfășuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfășura înfășurare înfășurat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404.
      surse: DLRLC
    • Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308.
      surse: DLRLC
    • Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683.
      surse: DLRLC
    • figurat A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în praf – amețindu-mă. SAHIA, N. 16.
      surse: DLRLC
    • Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157.
      surse: DLRLC
    • Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183.
      surse: DLRLC
    • Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci attach_file 4 exemple
    exemple
    • L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52.
      surse: DLRLC
    • Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26.
      surse: DLRLC
    • Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689.
      surse: DLRLC
    • figurat L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv familiar A se învârti de colo până colo; a da târcoale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262.
      surse: DLRLC
    • Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. PAS, Z. I 173.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină in-fasciolare (din fascia).
    surse: DEX '09 DEX '98