11 definiții pentru îndrăzneț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrăzneț, ~eață [At: CORESI, EV. 383/22 / Pl: ~i, ~e / E: îndrăzni + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care nu se teme de greutăți, de pericole etc. Si: cutezător, curajos. 3-4 smf, a (Om) inimos. 5-6 smf, a (Om) temerar. 7-8 smf, a (Om) obraznic. 9-10 smf, a (Om) semeț. 11-12 av, a (În mod) original. 13-14 av, a (În mod) excentric.

ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.

ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.

ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și pericole; curajos, cutezător, dîrz, temerar. Numai prin pătrunderea îndrăzneață și scrutătoare în esența fenomenelor, putem obține adevăratul tipic în artă. V. ROM. mai 1953, 193. De ce creștea... d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cît ți-e graiul de sumeț. ALECSANDRI, P. P. 99. ♦ Original. Ne oprim în fața uneia dintre cele mai ciudate și îndrăznețe clădiri. BART, S. M. 43. ♦ (Depreciativ) Care-și permite prea multe; (cam) obraznic.

ÎNDRĂZNÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care dă dovadă de curaj; cutezător; viteaz; brav; curajos. 2) (despre acțiuni sau despre manifestări ale oamenilor) Care se deosebește prin noutate și cutezanță. Atitudine ~eață. Răspuns ~. Conduită ~eață. 3) depr. Care își permite prea multe; lipsit de decență; fără rușine; obraznic; nerușinat. /a îndrăzni + suf. ~eț

îndrăzneț a. 1. care întreprinde multe; 2. plin de curaj, intrepid: navigator îndrăzneț; 3. nerușinat: ce ifos îndrăzneț! 4. fig. în afară de regula comună: expresiuni îndrăznețe.

îndrăznéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic: ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.): expresiunĭ îndrăznețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe

îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. sg. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRĂZNÉȚ adj. 1. v. curajos. 2. v. obraznic. 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)

ÎNDRĂZNEȚ adj. 1. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un tînăr ~.) 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) îi ajută pe cei îndrăzneți – Vergiliu, „Eneida”, X, 284: „Audentes fortuna iuvat”.

Intrare: îndrăzneț
îndrăzneț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăzneț
  • ‑ndrăzneț
  • îndrăznețul
  • îndrăznețu‑
  • ‑ndrăznețul
  • ‑ndrăznețu‑
  • îndrăzneață
  • ‑ndrăzneață
  • îndrăzneața
  • ‑ndrăzneața
plural
  • îndrăzneți
  • ‑ndrăzneți
  • îndrăzneții
  • ‑ndrăzneții
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăznețele
  • ‑ndrăznețele
genitiv-dativ singular
  • îndrăzneț
  • ‑ndrăzneț
  • îndrăznețului
  • ‑ndrăznețului
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăzneței
  • ‑ndrăzneței
plural
  • îndrăzneți
  • ‑ndrăzneți
  • îndrăzneților
  • ‑ndrăzneților
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăznețelor
  • ‑ndrăznețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrăzneț

  • 1. Care nu se teme de greutăți și de pericole.
    exemple
    • Numai prin pătrunderea îndrăzneață și scrutătoare în esența fenomenelor, putem obține adevăratul tipic în artă. V. ROM. mai 1953, 193.
      surse: DLRLC
    • De ce creștea... d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cît ți-e graiul de sumeț. ALECSANDRI, P. P. 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndrăzni + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09