10 definiții pentru îndatoritor

îndatoritor, ~oare [At: (a. 1785) URICARIUL, II, 80 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îndatori + -itor] 1 a Care obligă prin purtarea sa pe altul Si: amabil, politicos. 2 smf Persoană care împrumută pe cineva cu ceva. 3 a (Nob) Obligatoriu.

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. (Despre persoane) Care face sau este gata de a face cuiva un serviciu; serviabil, binevoitor. Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161.

îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri; f. sg. și pl. îndatoritoáre

ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil.

ÎNDATORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor

îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.

îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri, f. sg. și pl. îndatoritoáre

ÎNDATORITOR adj. amabil, binevoitor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

Intrare: îndatoritor
îndatoritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndatoritor
  • ‑ndatoritor
  • îndatoritorul
  • îndatoritoru‑
  • ‑ndatoritorul
  • ‑ndatoritoru‑
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarea
  • ‑ndatoritoarea
plural
  • îndatoritori
  • ‑ndatoritori
  • îndatoritorii
  • ‑ndatoritorii
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarele
  • ‑ndatoritoarele
genitiv-dativ singular
  • îndatoritor
  • ‑ndatoritor
  • îndatoritorului
  • ‑ndatoritorului
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarei
  • ‑ndatoritoarei
plural
  • îndatoritori
  • ‑ndatoritori
  • îndatoritorilor
  • ‑ndatoritorilor
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarelor
  • ‑ndatoritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndatoritor

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndatori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09