ÎNDATORITOR, -OARE, îndatoritori, -oare, adj. 1. (Despre persoane) Care face sau este gata de a face cuiva un serviciu; serviabil, binevoitor. Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161.