11 definiții pentru îndârji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndârji [At: BIBLIA (1688) 3802/12 / Pzi: ~jesc / E: în- + dârz] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 vtr (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 vr A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 vtr (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 vr (Reg) A se îngrașă peste măsură.

ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.

ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.

A ÎNDÂRJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz

A SE ÎNDÂRJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz

îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.

ÎNDÎRJÍ, îndîrjesc, vb. IV. Refl. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ Tranz. S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.

îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndârjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjésc, imperf. 3 sg. îndârjeá; conj. prez. 3 îndârjeáscă

îndârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjésc, imperf. 3 sg. îndârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDÂRJÍ vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți.

ÎNDÎRJI vb. 1. a se înverșuna, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (De ce te ~ așa?) 2. a (se) înfuria, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai ~.) 3. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...) 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. a crește, a (se) înteți, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.)

Intrare: îndârji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjire
  • ‑ndârjire
  • îndârjit
  • ‑ndârjit
  • îndârjitu‑
  • ‑ndârjitu‑
  • îndârjind
  • ‑ndârjind
  • îndârjindu‑
  • ‑ndârjindu‑
singular plural
  • îndârjește
  • ‑ndârjește
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
(să)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
  • îndârjeam
  • ‑ndârjeam
  • îndârjii
  • ‑ndârjii
  • îndârjisem
  • ‑ndârjisem
a II-a (tu)
  • îndârjești
  • ‑ndârjești
(să)
  • îndârjești
  • ‑ndârjești
  • îndârjeai
  • ‑ndârjeai
  • îndârjiși
  • ‑ndârjiși
  • îndârjiseși
  • ‑ndârjiseși
a III-a (el, ea)
  • îndârjește
  • ‑ndârjește
(să)
  • îndârjească
  • ‑ndârjească
  • îndârjea
  • ‑ndârjea
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjise
  • ‑ndârjise
plural I (noi)
  • îndârjim
  • ‑ndârjim
(să)
  • îndârjim
  • ‑ndârjim
  • îndârjeam
  • ‑ndârjeam
  • îndârjirăm
  • ‑ndârjirăm
  • îndârjiserăm
  • ‑ndârjiserăm
  • îndârjisem
  • ‑ndârjisem
a II-a (voi)
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
(să)
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
  • îndârjeați
  • ‑ndârjeați
  • îndârjirăți
  • ‑ndârjirăți
  • îndârjiserăți
  • ‑ndârjiserăți
  • îndârjiseți
  • ‑ndârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
(să)
  • îndârjească
  • ‑ndârjească
  • îndârjeau
  • ‑ndârjeau
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjiseră
  • ‑ndârjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndârji îndârjire îndârjit

  • 1. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria.
    exemple
    • Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29.
      surse: DLRLC
    • În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57.
      surse: DLRLC
    • S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150.
      surse: DLRLC
    • Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + dârz
    surse: DEX '98 DEX '09