23 de definiții pentru încurajare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

încurajare sf [At: PANN, E. II 73/4 / V: (înv) ~corăj~ / Pl: ~jări / E: încuraja] 1 Îmbărbătare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protecție.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.

ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

încuraja vt [At: RETEGANUL, P. I. 53 / V: ~agia, (înv) încorăja, (înv) -răja / Pzi: -~jez / E: în- + curaj] 1 A da cuiva curaj Si: a îmbărbăta. 2 A sprijini. 3 A stimula.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. 2. A sprijini, a stimula. A încurajat elevul prin cuvinte de laudă.Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].

ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)

A ÎNCURAJÁ ~éz tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajắrii; pl. încurajắri

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajeáză, 1 pl. încurajắm; conj. prez. 3 încurajéze; ger. încurajấnd

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajéze; ger. încurajând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCURAJÁRE s. v. consolare.

ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

Încurajare ≠ descurajare

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.

ÎNCURAJA vb. 1. a îmbărbăta, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?) 2. a îmbia, a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

Intrare: încurajare
încurajare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurajare
  • ‑ncurajare
  • încurajarea
  • ‑ncurajarea
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajările
  • ‑ncurajările
genitiv-dativ singular
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajării
  • ‑ncurajării
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajărilor
  • ‑ncurajărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurajare

  • 1. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei.
    exemple
    • În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415.
      surse: DLRLC
    • Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149.
      surse: DLRLC
    • Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încuraja
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

încuraja încurajare încurajat

  • 1. A da curaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: îmbărbăta însufleți 2 exemple
    exemple
    • Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14.
      surse: DLRLC
    • Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • A încurajat elevul prin cuvinte de laudă.
      surse: DLRLC
    • Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2.
      surse: DLRLC
    • Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.
      surse: DLRLC

etimologie: