10 definiții pentru încrețitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrețitu sf [At: ANON. CAR / Pl: ~ri / E: încreți + -(i)tură] (Înv) 1 Parte încrețită a unui obiect. 2 (Ccr) Cută. 3 (Pop) Rid. 4 Lână a oilor care se tunde toamna.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Parte încrețită a unui obiect, locul unde un obiect prezintă cute; creț, cută. Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. ♦ Cută pe pielea obrazului, zbîrcitură. Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.

ÎNCREȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este încrețit. 2) Zbârcitură a pielii; cută; dungă; rid. A avea ~i pe față. /a încreți + suf. ~tură

încrețitură f. lucru încrețit, cută: încrețiturile hainelor ISP.

încrețitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută: încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrețitúră s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúri

încrețitúră s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREȚITÚRĂ s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. v. boțitură.

ÎNCREȚITU s. 1. (GEOL.) cută. (~ a scoarței terestre.) 2. creț, cută, dungă, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (Față plină de ~.) 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. boțitură, creț, cută, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)

Intrare: încrețitură
încrețitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețitu
  • ‑ncrețitu
  • încrețitura
  • ‑ncrețitura
plural
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturile
  • ‑ncrețiturile
genitiv-dativ singular
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturii
  • ‑ncrețiturii
plural
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturilor
  • ‑ncrețiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrețitură

  • 1. Partea încrețită a unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creț (încrețitură) cută 3 exemple
    exemple
    • Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40.
      surse: DLRLC
    • Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC
    • Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cută pe piele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dungă rid zbârcitură 3 exemple
      exemple
      • Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146.
        surse: DLRLC
      • Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230.
        surse: DLRLC
      • Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Încreți + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09