ÎNCREȚITURĂ, încrețituri, s. f. Parte încrețită a unui obiect, locul unde un obiect prezintă cute; creț, cută. Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. ♦ Cută pe pielea obrazului, zbîrcitură. Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.