22 de definiții pentru încrețire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚÍRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) încreți și rezultatul ei; zbârcire; încrețit1. – V. încreți.

ÎNCREȚÍRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) încreți și rezultatul ei; zbârcire; încrețit1. – V. încreți.

încrețire sf [At: EMINESCU, P. 96 / Pl: ~ri / E: încreți] 1 Strîngere în crețuri a materialelor textile Si: încrețit1 (1). 2 Strângere a pielii frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale Si: încrețit1 (2). 3 (Fig) înfiorare a pielii, a cărnii oamenilor din cauza spaimei Si: încrețit1 (3). 4 Ondulare a părului Si: încrețit1 (4). 5 Încruntare.

ÎNCREȚÍRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (s e) încreți și rezultatul ei; zbîrcire. Încrețirea frunții. ♦ (Concretizat) Încrețitură, creț. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc. EMINESCU, O. I 117.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

încreți [At: DOSOFTEI, V. S. 46 / Pzi: esc / E: în- + creț] 1-2 vtr (D. textile) A face crețuri. 3 vt A strânge pielea frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale. 4 vr (Fig; d. pielea, carnea cuiva, pex d. oameni) A se înfiora de spaimă. 5 vi (Îe) A ~ din sprâncene A se încrunta. 6 vt A face părul creț prin diferite procedee Si: a cârlionța, a ondula. 1 vr (D. păr) A deveni creț în urma ondulării.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la suprafețe netede) A face să capete crețuri sau cute. Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142. ◊ Refl. Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278. ♦ A strînge pielea (în special a frunții) în formă de cute sau crețuri. Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172. Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308. Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51. ◊ Refl. I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148. Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102. Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19. ◊ Intranz. (În expr.) A încreți din sprîncene v. sprînceană. 2. Refl. Fig. A se încrîncena, a se înfiora. Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30. ◊ Tranz. Un vis care m-au încrețit din talpă pîn-în creștet. ALECSANDRI, T. 1086. 3. Tranz. (Cu privire la părul capului, p. ext. la persoane) A face să fie creț, a încîrlionța. Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650. Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.

A ÎNCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se încrețească; a ondula; a cârlionța; a bucla. ~ o fustă. ~ fruntea. A-și ~ părul. [Sil. în-cre-] /în + a creți

A SE ÎNCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni creț; a se ondula; a se cârlionța; a se bucla. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A căpăta crețuri. 3) (despre pielea sau carnea omului) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încrâncena; a se înfiora. 4) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă. /în + a creți

încrețì v. 1. a face creț: a încreți fruntea, părul, rochea; 2. a se sbârci: se încreția carnea pe trup.

încrețésc v. tr. Fac creț: a încreți fruntea, păru, pînza. Fig. A-ĭ încreți cuĭva carnea, a-l înfiora, a-l încrîncena. V. refl. Mă fac creț: bătrînilor li se încrețește fruntea de grijĭ. Fig. Mi se încrețise carnea de oroare, mă înfiorasem. V. chĭondorîș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrețíre s. f., g.-d. art. încrețírii; pl. încrețíri

încrețíre s. f., g.-d. art. încrețírii; pl. încrețíri

încrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețésc, imperf. 3 sg. încrețeá; conj. prez. 3 încrețeáscă

încrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețésc, imperf. 3 sg. încrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREȚÍRE s. 1. v. cutare. 2. v. ridare. 3. v. ondulare.

ÎNCREȚIRE s. 1. (GEOL.) cutare. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. cutare, ridare, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.) 3. buclare, cîrlionțare, inelare, ondulare. (~ părului.)

ÎNCREȚÍ vb. 1. v. cuta. 2. v. rida. 3. a (se) cuta, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbârli. (Suprafața apei se ~ de vânt.) 4. v. ondula.

ÎNCREȚÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

ÎNCREȚI vb. 1. (GEOL.) a (se) cuta. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma unui seism.) 2. a (se) cuta, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (S-a ~ la obraz.) 3. a (se) cuta, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Suprafața apei se ~ de vînt.) 4. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

încreți vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

A încreți ≠ a descreți


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

Intrare: încrețire
încrețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețire
  • ‑ncrețire
  • încrețirea
  • ‑ncrețirea
plural
  • încrețiri
  • ‑ncrețiri
  • încrețirile
  • ‑ncrețirile
genitiv-dativ singular
  • încrețiri
  • ‑ncrețiri
  • încrețirii
  • ‑ncrețirii
plural
  • încrețiri
  • ‑ncrețiri
  • încrețirilor
  • ‑ncrețirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrețire

etimologie:

  • vezi încreți
    surse: DEX '98 DEX '09

încreți încrețire

  • 1. tranzitiv reflexiv A face crețuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descreți 4 exemple
    exemple
    • Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15.
      surse: DLRLC
    • Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270.
      surse: DLRLC
    • Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172.
        surse: DLRLC
      • Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308.
        surse: DLRLC
      • Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51.
        surse: DLRLC
      • I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148.
        surse: DLRLC
      • Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102.
        surse: DLRLC
      • Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre pielea, carnea cuiva) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrâncena înfiora un exemplu
    exemple
    • Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face părul creț.
    exemple
    • Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650.
      surse: DLRLC
    • Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + creț
    surse: DEX '98 DEX '09