19 definiții pentru încheia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

încheia [At: DOSOFTEI, V. S. 49/1 / V: (îrg) închia, închie / Pzi: închei / E: ml *inclavare] 1 vt A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. 2 vr (D. persoane) A-și strânge, haina, cămașa etc. în copci, în nasturi etc. 3 vr (Spc) A-și lega șireturile de la încălțăminte. 4 vt A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect Si: a îmbina, a uni. 5 vt A potrivi căpriorii, bârnele unei case în capătul sau scobitura celeilalte, fîxându-ie uneori printr-un cui de lemn. 6 vt (Reg) A construi un car punând împreună părțile sale componente. 7-8 vtr (Înv; pan; d. oasele omenești) A (se) fixa unul în altul. 9 vt (Reg) A construi o casă de lemn din bucăți confecționate. 10 vt (Reg; d. o cămașă) A coase la un loc bucăți croite separat. 11 vt (Înv) A zidi. 12 vt (Înv) A plăsmui. 13 vt (Înv) A rosti. 14-15 vtr (D. o acțiune, o operație, muncă etc.) A (se) termina. 16 vr (Îe) A-și ~ zilele sau viața (undeva) A-și petrece ultima perioadă din viață într-un anumit loc. 17 vr (Reg; îe) S-a ~t bobocul Gata, nu mai merge! 18 vr (Reg; îe) A i se ~ (calea în) codru A nu mai avea nici o posibilitate. 19 vr (Reg; îae) A se termina cu plăcerile. 20 vt (Îe) A ~t-o (cu...) A renunțat (la...). 21 vr (Rar) A ajunge la deplină maturitate. 22 vr (D. grămezi, coloane etc.) A se termina la capăt sau în vârf cu... 23 vr (D. lucrări literare, opere, spectacole; udp „cu”) A se sfârși cu... 24 vt A trage concluzii Si: a conchide. 25 vt (Înv) A marca hotarele unei întinderi de pământ Si: a limita, (înv) a hotărnici, a țărmuri. 26 vr (Udp „în”, „întru”) A se reduce la... Si: a se limita, a se mărgini. 27 vr (Înv) A consta din... 28 vt A hotărî printr-un act Si: a determina, a fixa. 29 vt (Înv) A stabili ceva în mod definitiv. 30 vt (Înv) A completa. 31 vr (Reg) A se acoperi peste tot. 32 vt A termina o socoteală. 33 (Fig; îe) A-și ~ catastihul A i se înfunda cuiva. 34-35 vtr A (se) stabili un acord, un tratat, o rezoluție etc. 36 vt (Îe) A ~ pace A face să înceteze ostilitățile. 37 vt (Jur) A contracta o căsătorie. 38 vt (Jur) A lua o hotărâre. 39 vt (Jur) A da o sentință. 40 vt A întocmi un proces verbal, un act oficial etc.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ◊ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. V. fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. ◊ Refl. Fig. Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ Refl. (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. ◊ Refl. A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. ◊ (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ Refl. A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. ◊ Refl. pas. Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (Refl. pas.) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare

încheià v. 1. a prinde cu copci, a lega: a încheia nasturii, cămașa; 2. a se articula: unde se încheie brațul cu umărul; 3. a termina: sprâncenele arcate fruntea albă i-o ’ncheie EM.; 4. a concentra: numai în arc se încheia meșteșugul și puterea omului aceluia CR.; 5. a face la sfârșit: a încheia pace, socoteli.4 [Lat. CLAVARE].

închéĭ, a -eĭá v. tr. (d. cheĭe). Îmbumb, fixez pin nasturĭ: îmĭ încheĭ haĭna. Termin, formez sfîrșitu: acest ploton încheĭe compania. Fig. Încheĭ pace, alianță, fac pace, alianță. Încheĭ socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud: e bine să n’aĭ nevoĭe de nimenĭ, încheĭe el. V. refl. Mă îmbumb: mă încheĭ la haĭnă. Mă unesc, mă împreun: încheĭetura e locu unde se încheĭe doŭă lucrurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 închéie, 1 pl. încheiém; conj. prez. 3 să închéie; ger. încheínd

încheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 sg. și pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd

încheia (ind. prez. 1 sg. închei, 3 sg. și pl. încheie, 1 pl. încheiem)

încheiu, -cheie 3, -cheiam 1 imp., -cheiat prt., -cheiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. v. desăvârși. 10. v. sfârși. 11. a se duce, a (se) sfârși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.

ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.

ÎNCHEIA vb. 1. a închide, (reg.) a îmbumba. (A ~ o haină.) 2. a îmbina, a prinde, a uni. (A ~ capetele bîrnelor.) 3. a se articula. (Locul unde se ~ un os.) 4. a epuiza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. a conchide, a sfîrși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...) 6. a isprăvi, a închide, a sfîrși, a termina. (Să ~ discuția.) 7. a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvîrși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. a desăvîrși, a sfîrși, a termina. (A ~ opera începută de alții.) 10. a se sfîrși, a se termina, (înv. și pop.) a se petrece, (înv. și reg.) a se obîrși. (Toate trec și se ~.) 11. a se duce, a (se) sfîrși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța.) 12. a expira, a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (S-a ~ termenul de garanție.) 13. a lichida, a sfîrși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 14. a se sfîrși, a se solda, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.) 15. (JUR.) a contracta. (A ~ o căsătorie.) 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. a semna. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

încheia vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. LIMITA. MĂRGINI. REDUCE. REZUMA. ROTUNJI. STA.

A încheia ≠ a reîncepe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încheiá (închéi, încheiát), vb.1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrși, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Pușcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puțin probabilă, și însuși Pușcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucișare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s. f. (final, sfîrșit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s. m. (montor); încheietor, s. n. (croșetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s. f. (crestătură, fantă; articulație; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s. f. (articulație; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Pușcariu, Dacor., IV, 712-20 și DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvaria „hîrcă”, soluție ce nu pare convingătoare; după Tiktin și Scriban, în legătură cu încăibăra).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se încheia la gură expr. a fi discret; a nu trăda.

Intrare: încheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatu‑
  • încheind
  • ‑ncheind
  • încheindu‑
  • ‑ncheindu‑
singular plural
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiați
  • ‑ncheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (tu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiași
  • ‑ncheiași
  • încheiaseși
  • ‑ncheiaseși
a III-a (el, ea)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiase
  • ‑ncheiase
plural I (noi)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
(să)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiarăm
  • ‑ncheiarăm
  • încheiaserăm
  • ‑ncheiaserăm
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (voi)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
(să)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiarăți
  • ‑ncheiarăți
  • încheiaserăți
  • ‑ncheiaserăți
  • încheiaseți
  • ‑ncheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiau
  • ‑ncheiau
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiaseră
  • ‑ncheiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încheia încheiere încheiare

  • 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: închide 4 exemple
    exemple
    • Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128.
      surse: DLRLC
    • Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lega (uni) îmbumba un exemplu
      exemple
      • Incheie-te la haină. Încheie-ți nasturii.
        surse: DLRLC
  • 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monta (tehn.) uni (verb) îmbina 3 exemple
    exemple
    • Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44.
      surse: DLRLC
    • Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5.
        surse: DLRLC
      • Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30.
        surse: DLRLC
  • 3. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârși termina 6 exemple
    exemple
    • Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85.
      surse: DLRLC
    • Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16.
      surse: DLRLC
    • Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt.
      surse: DLRLC sinonime: termina 2 exemple
      exemple
      • Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242.
        surse: DLRLC
      • Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv rar A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. A trage concluzia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conchide un exemplu
      exemple
      • Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că ei trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
    • 3.4. A forma capătul a ceva.
      surse: DLRLC sinonime: delimita mărgini 2 exemple
      exemple
      • Tunurile încheie coloana.
        surse: DLRLC
      • poetic Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
    • 3.5. reflexiv rar A se limita, a se rezuma la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47.
        surse: DLRLC
      • Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC
  • 4. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: definitiva 5 exemple
    exemple
    • În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415.
      surse: DLRLC
    • Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259.
      surse: DLRLC
    • La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alcătui (face) redacta un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.
        surse: DLRLC

etimologie: