opțiuni
  • info
9 definiții pentru înăsprit

Explicative DEX

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

înăsprit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înăspri] (Rar) 1-4 Înăsprire (1-4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7-12 Înăsprire (7-12).

înăsprit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) năsprit / Pl: ~iți, ~e / E: înăspri] 1-2 Care a devenit (mai) aspru la pipăit. 3 (D. glas) Răgușit. 4 (D. vin) Care a căpătat un gust acidulat. 5 (D. culori) Care s-a închis. 6 (D. oameni) Sever. 7 (D. oameni) Necomunicativ. 8 (D. față) Ale cărei trăsături au căpătat o expresie severă. 9 (D. vreme) Care s-a răcit. 10 (D. relații între oameni) încordat2. 11 (D. conflicte) Agravat2. 12 (Reg; d. rufe) Scrobit2.

ÎNĂSPRIT adj. 1 p. ÎNĂSPRI 2 Acrit prea mult, cu gust înțepător: jintița... e mai bună ~ă, adică lăsată pînă se acrește (JIP.); se trece vinul sau mustul ~ prin sacul de vie (PAMF.).

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite. ♦ Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.

înăsprit a. iritat: ură înnăbușită și înăsprită de zece veacuri BĂLC.

năsprit, ~ă a vz înăsprit

Sinonime

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

Intrare: înăsprit
înăsprit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritul
  • înăspritu‑
  • ‑năspritul
  • ‑năspritu‑
  • înăsprită
  • ‑năsprită
  • înăsprita
  • ‑năsprita
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriții
  • ‑năspriții
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritele
  • ‑năspritele
genitiv-dativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritului
  • ‑năspritului
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritei
  • ‑năspritei
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriților
  • ‑năspriților
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritelor
  • ‑năspritelor
vocativ singular — —
plural — —
năsprit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăsprit, înăsprităadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asprit aspru
    • format_quote Mâini înăsprite. DLRLC
    • 1.1. figurat Crud, dur, neprietenos, neîndurat, rece, rău, sever. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: crud dur neprietenos neîndurat rece rău sever
      • format_quote Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. DLRLC
      • format_quote Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. DLRLC
      • format_quote Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
  • 2. (Despre must) Cu gust înțepător. DLRLC
    sinonime: acrit
etimologie:
  • vezi înăspri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înăsprit” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2