10 definiții pentru împurpura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împúrpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împurpurá (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpureáză

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpura
împurpura1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
(să)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
(să)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
împurpura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
(să)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
(să)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împurpura împurpurare

  • 1. A se înroși în obraji (de emoție).
    exemple
    • Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + purpură
    surse: DEX '98 DEX '09