22 de definiții pentru împușca pușca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împușca [At: ȘINCAI, HR. II, 198/21 / Pzi: împușc / E: în- + pușcă] 1 vi A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc. 2-3 vi (Fig) A produce pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă. 4 vi (Îc) ~că-n-lună Om îndrăzneț, dar nesocotit. 5 vi A detona o încărcătură explozivă. 6-7 vtr A (se) omorî prin împușcare (1). 8-9 vtr A (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. 10 vt (Spc) A executa un condamnat prin împușcare. 11 vi (D. lichide) A țâșni cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: a exploda, a împroșca. 12 vi (D. tencuieli pe pereți) A se degrada prin umflare, cojire etc. Si: a se coji, a se coșcovi, a se scoroji. 13 vt A nimeri, țintind cu o armă într-un anumit punct. 14 vt (Arg) A câștiga repede și ușor, printr-un expedient, o sumă mare de bani. 15 vt (Arg) A risipi repede o sumă de bani. 16 vt (Fam; îe) A ~ francul A avea o situație materială precară. 17 vt (Fam; îae) A trăi din expediente. 18 vt (Arg) A găsi din întâmplare un obiect. 19 vt A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. Am visat astă-noapte că am împușcat o duzină de rațe. SADOVEANU, O. VII 337. Astăzi împușcă-i porcii, mîne vacile și boii. CREANGĂ, A. 159. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. ◊ Expr. (Familiar) A împușca francul = a fi în lipsă de bani, a avea venituri nesigure, a trăi din expediente. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă de foc. Fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. CARAGIALE, O. III 233. 2. Intranz. A descărca o armă de foc, a face ca o armă să ia foc. A împușcat în aer.Fig. A produce pocnete (ca cele) de pușcă. Motorul începu să împuște spre cerul sur, prin vîntul întețit, prin roirea zloatei. SADOVEANU, M. C. 162. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. – Variantă: (regional) pușcá (SADOVEANU, O. III 358, RETEGANUL, P. III 63, ȘEZ. I 106) vb. I.

împușcá vb. I în sint. a împușca cuie 1975 A introduce cuiele în pereții de beton (prefabricați) prin împușcarea cu un aparat special v. etanșeizare (din în + pușcă)

A ÎMPUȘCÁ1 împúșc 1. tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc; a trage cu pușca. 2) (despre arme de foc) A produce o detunătură. 3) fig. A produce pocnete asemănătoare cu cele de pușcă. /în + pușcă

A ÎMPUȘCÁ2 împúșc tranz. (cuie) A introduce, cu un aparat special, într-o suprafață betonată. /în + pușcă

A SE ÎMPUȘCÁ mă împúșc intranz. A face (concomitent) schimb de împușcături (cu cineva). /în + pușcă

împușcà v. 1. a trage cu pușca; 2. a (se) ucide cu o lovitură de pușcă.

PUȘCÁ vb. I v. împușca.

împúșc, a v. tr. (d. pușcă. Se conj. ca mușc). Ucid orĭ rănesc descărcînd pușca saŭ altă armă de foc: a împușca un lup. V. intr. Trag cu pușca: nu maĭ tot împușcațĭ, măĭ băĭețĭ! V. refl. Copilu s’a împușcat în picĭor. Iron. A împușca francu, a umbla morțiș să cîștigĭ măcar un franc. A fugi, a te duce (ca) împușcat, a fugi, a te duce grabnic (ca glonțu ĭeșit din pușcă). – Și pușc (nord): pe Onuță l-aŭ pușcat; aŭ să mă puște; eĭ m’alungă și mă pușcă (Sadov. VR. 1928, 1, 52).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 împúște

împușcá vb., ind. prez. 1 sg. împúșc, 2 sg. împúști, 3 sg. și pl. împúșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUȘCÁ vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări.

ÎMPUȘCA vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împușca, împușc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.

A ÎMPUȘCA a da cu cositor / cu plumb, a găuri, a plumbui, a trage în plumbi.

a împușca doi iepuri dintr-un foc expr. a atinge două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acțiune.

a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani.

Intrare: împușca
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcare
  • ‑mpușcare
  • împușcat
  • ‑mpușcat
  • împușcatu‑
  • ‑mpușcatu‑
  • împușcând
  • ‑mpușcând
  • împușcându‑
  • ‑mpușcându‑
singular plural
  • împușcă
  • ‑mpușcă
  • împușcați
  • ‑mpușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împușc
  • ‑mpușc
(să)
  • împușc
  • ‑mpușc
  • împușcam
  • ‑mpușcam
  • împușcai
  • ‑mpușcai
  • împușcasem
  • ‑mpușcasem
a II-a (tu)
  • împuști
  • ‑mpuști
(să)
  • împuști
  • ‑mpuști
  • împușcai
  • ‑mpușcai
  • împușcași
  • ‑mpușcași
  • împușcaseși
  • ‑mpușcaseși
a III-a (el, ea)
  • împușcă
  • ‑mpușcă
(să)
  • împuște
  • ‑mpuște
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcă
  • ‑mpușcă
  • împușcase
  • ‑mpușcase
plural I (noi)
  • împușcăm
  • ‑mpușcăm
(să)
  • împușcăm
  • ‑mpușcăm
  • împușcam
  • ‑mpușcam
  • împușcarăm
  • ‑mpușcarăm
  • împușcaserăm
  • ‑mpușcaserăm
  • împușcasem
  • ‑mpușcasem
a II-a (voi)
  • împușcați
  • ‑mpușcați
(să)
  • împușcați
  • ‑mpușcați
  • împușcați
  • ‑mpușcați
  • împușcarăți
  • ‑mpușcarăți
  • împușcaserăți
  • ‑mpușcaserăți
  • împușcaseți
  • ‑mpușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • împușcă
  • ‑mpușcă
(să)
  • împuște
  • ‑mpuște
  • împușcau
  • ‑mpușcau
  • împușca
  • ‑mpușca
  • împușcaseră
  • ‑mpușcaseră
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușca
  • pușcare
  • pușcat
  • pușcatu‑
  • pușcând
  • pușcându‑
singular plural
  • pușcă
  • pușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușc
(să)
  • pușc
  • pușcam
  • pușcai
  • pușcasem
a II-a (tu)
  • puști
(să)
  • puști
  • pușcai
  • pușcași
  • pușcaseși
a III-a (el, ea)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușca
  • pușcă
  • pușcase
plural I (noi)
  • pușcăm
(să)
  • pușcăm
  • pușcam
  • pușcarăm
  • pușcaserăm
  • pușcasem
a II-a (voi)
  • pușcați
(să)
  • pușcați
  • pușcați
  • pușcarăți
  • pușcaserăți
  • pușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcă
(să)
  • puște
  • pușcau
  • pușca
  • pușcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împușca împușcare împușcat pușca pușcare

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc.
    exemple
    • Am visat astă-noapte că am împușcat o duzină de rațe. SADOVEANU, O. VII 337.
      surse: DLRLC
    • Astăzi împușcă-i porcii, mîne vacile și boii. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154.
      surse: DLRLC
    • Fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. CARAGIALE, O. III 233.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv familiar A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. intranzitiv A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A împușcat în aer.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A produce pocnete (ca cele) de pușcă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Motorul începu să împuște spre cerul sur, prin vîntul întețit, prin roirea zloatei. SADOVEANU, M. C. 162.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A face să explodeze o încărcătură explozivă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. intranzitiv reflexiv unipersonal (Despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji.
    surse: DEX '09 sinonime: coji coșcovi scoroji
  • 4. tranzitiv A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • În + pușcă
    surse: DEX '09