16 definiții pentru împărat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărat sm [At: PSALT. 2/3 / V: (îvr) părat / Pl: ~ați / E: ml *imperator] 1 Suveran suprem al unui imperiu. 2 (Îcs) De-a ~tu’ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (La jocul cu arșice) Bei. 4 (Orn; reg; îc) ~tul-păsărilor Împărățel (Troglodytes troglodytes). 5 (Iht; reg; îc) ~ul-năbușcei Babușcă de culoare roșie-cărămizie, din bălțile Dunării. 6 (Iht; reg; îc) ~ul-cegăi Cegă (Pungitius platygaster). 7 (Iht; reg; îc) ~ul-crapului Varietate de crap nedefinită mai îndeaproape Si: boiernaș (3). 8 (Iht; reg; îc) ~ul-plăticăi Plătică (Abramis brcima). 9 (Fig) Conducător. 10 (Fig) Stăpân. 11 (Rel) Dumnezeu. 12 (Fig; în orațiile de nuntă șîs -ul mare) Mire. 13 (Fig; în jocul popular brezaia) Vătaf. 14 (Ast; fig; îs) Stelele ~aților Steaua polară Si: candela cerului, steajăr.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat! COȘBUC, P. I 58. Împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat. CREANGĂ, P. 183. Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Stăpîn, conducător. De-acum sînt împăratul lumii!... Vie zmei, balauri, pajuri năzdrăvane, le voi combate, le voi învinge. ALECSANDRI, T. I 436.

ÎMPĂRÁT ~ți m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran; rigă; rege. 2) fig. Stăpân cu puteri nelimitate. /<lat. imperator

împărat m. 1. suveranul unui imperiu; 2. pop. rege: un fecior de împărat, Solomon imparat. [Lat. IMPERATOR].

împărát m. (din nom. latin imperátor). Suveranu unuĭ imperiŭ. – Și ump- (Mold. sud).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărát s. m., pl. împăráți

împărát s. m., pl. împăráți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRÁT s. (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator, împărăție.

ÎMPĂRAT s. (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator. împărăție.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împărát (împăráți), s. m. – Suveran absolut al unui imperiu. – Mr. ampirat. La.t imperator (Pușcariu 785; Candrea-Dens., 824; REW 4305; DAR), cf. alb. mbret (Philippide, II, 644), prov. emperaire, it. imperadore, fr. empereur, sp. emperador. Der. de la nominativ, ca în alb., apare și în alte cazuri de nume de persoană, cf. băiat, drac, om. Der. împărăteasă, s. f. (soție de împărat; femeie care conduce un imperiu; nume de plante, Bryonia alba, Atropa Belladonna; la albine, matcă), cu suf. -easă, ca bucătăreasă, cărturăreasă (nu are nici o legătură cu lat. tîrzie imperatrissa, Densusianu, Hlr., 160); împărățel, s. m. (pasăre, aușel, Troglodytes parvulus), cf. numele său fr. roitelet, sp. reyezuelo; împărătesc, adj. (imperial); împărătește, adv. (ca împărații); împărăți, vb. (înv., a proclama pe cineva împărat; a domni); împărăție, s. f. (imperiu, în mod tradițional imperiul bizantin iar apoi cel turc); împărătiță, s. f. (împărăteasă, fată de împărat), cu suf. -iță; împărătuș, s. m. (aușel).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

împărát, împărați s. m. Suveranul unui imperiu. ♦ (În literatura religioasă) Șef suprem al unei țări; rigă, rege, crai, țar, șah. ◊ Împăratul cerurilor sau Împăratul împăraților = Dumnezeu. ◊ Împăratul iudeilor v. iudeu. – Din lat. imperator.

AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT! (lat.) slavă ție, Cezar (împărate), cei ce merg la moarte te salută! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 4. Omagiu rostit de gladiatori în fața lojii imperiale, la Roma, înainte de începerea luptelor în arenă.

CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) împăratul nu este mai presus de gramatici – Replică dată lui Sigismund de Luxemburg când, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o greșeală gramaticală, ar fi spus: „Ego sum rex Romanus et supra grammaticam” („Sunt împărat roman și mai presus de gramatică”). V. și Non est princeps supra leges, sed leges supra principem.

DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un împărat se cuvine să moară în picioare – Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împărat, împărați s. m. (intl.) 1. șef. 2. om influent.

Intrare: împărat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratul
  • împăratu‑
  • ‑mpăratul
  • ‑mpăratu‑
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împărații
  • ‑mpărații
genitiv-dativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratului
  • ‑mpăratului
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împăraților
  • ‑mpăraților
vocativ singular
  • împăratule
  • ‑mpăratule
  • împărate
  • ‑mpărate
plural
  • împăraților
  • ‑mpăraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărat

  • 1. Suveran (absolut) al unui imperiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monarh rege rigă suveran 4 exemple
    exemple
    • De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat! COȘBUC, P. I 58.
      surse: DLRLC
    • Împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat. CREANGĂ, P. 183.
      surse: DLRLC
    • Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56.
      surse: DLRLC
    • poetic Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De-acum sînt împăratul lumii!... Vie zmei, balauri, pajuri năzdrăvane, le voi combate, le voi învinge. ALECSANDRI, T. I 436.
        surse: DLRLC

etimologie: