25 de definiții pentru îmbunătățire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) are / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Si: îmbunătățit1 (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Si: îmbunătățit1 (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Si: îmbunătățit1 (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Si: îmbunătățit1 (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Si: îmbunătățit1 (8).

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.

îmbunătăța v vz îmbunătăți

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) a (cscj; Pzi: ez), îmbunăți / Pzi: esc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. ameliorare, ameliorație, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

Îmbunătățire ≠ agravare

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

A îmbunătăți ≠ a agrava

A se îmbunătăți ≠ a se agrava


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎMBUNĂTĂȚÍRE (< îmbunătăți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. 2. (TEHN.) Tratament termic aplicat oțelurilor pentru a le mări rezistența și a le conferi calitățile necesare prelucrărilor ulterioare; constă din călire, urmată de revenirea la o temperatură înaltă, inferioară însă celei de călire. 3. (AGR.) Îmbunătățiri funciare = ansamblu de lucrări tehnice și biologice folosite în agricultură pentru valorificarea terenurilor improprii sau slab productive (ex. organizarea teritoriului, irigarea, desecarea, îndiguirea, conservarea solului etc.); ameliorații.

Intrare: îmbunătățire
îmbunătățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățire
  • ‑mbunătățire
  • îmbunătățirea
  • ‑mbunătățirea
plural
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirile
  • ‑mbunătățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirii
  • ‑mbunătățirii
plural
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirilor
  • ‑mbunătățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbunătățire

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameliorare îndreptare antonime: agravare 2 exemple
    exemple
    • Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiului material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742.
      surse: DLRLC
    • Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbunătăți
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbunătăți îmbunătățire îmbunătățit îmbunătăța

  • 1. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameliora îndrepta antonime: agrava strica înrăutăți 2 exemple
    exemple
    • În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bunătate
    surse: DEX '98 DEX '09