29 de definiții pentru îmbrățișare îmbrățoșare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrățișare sf [At: MINEIUL (1776) / V: ~țoș~ / Pl: ări, (rar) eri / E: îmbrățișa] 1 Luare în brațe1 în semn de afecțiune Si: îmbrățare, îmbrățișat1 (1). 2 (Euf; rar) Împreunare (3) sexuală Si: îmbrățișat1 (2). 3 (Fig) Alegere a unei profesii, metode etc. Si: îmbrățișat1 (3). 4 (Fig) Aderare la o idee, preocupare, activitate etc. Si: îmbrățișat1 (4). 5 (Fig) Însușire a unei profesii, doctrine, metode etc. Si: îmbrățișat1 (5). 6-7 (Fig) Cuprindere (cu mintea sau) cu privirea specifică unei anumite activități Si: îmbrățișat1 (6-7). 8 (Fig) Primire a cuiva cu afecțiune Si: îmbrățișat1 (8). 9 (Fig) Înconjurare din toate părțile Si: învăluire, îmbrățișat1 (9). 10 (Fig) Cuprindere cu privirea Si: îmbrățișat1 (10). 11 (Fig) Includere în sfera preocupărilor Si: îmbrățișat1 (11). 12 (Fig) Consacrare unei profesiuni Si: îmbrățișat1 (12). 13 (Fig) Conținere.

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe; p. ext. mângâiere. [Var.: (reg.) îmbrățoșáre s. f.] – V. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe; p. ext. mângâiere. [Var.: (reg.) îmbrățoșáre s. f.] – V. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe. Se sculă, întinse brațele în lături ca și cînd ar fi așteptat o îmbrățișare. REBREANU, R. I 158. (Poetic) Acea zi mult frumoasă... Cînd pentru-ntîia oară amorul înfocat Ne-a strîns la sînu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și a depus pe frunte-ți întîiul sărutat! ALECSANDRI, P. II 95. ◊ Fig. Copilandrul, fiind sprinten înotător, a scăpat din îmbrățișarea valului. SADOVEANU, D. P. 46. – Variantă: (regional) îmbrățoșáre (KOGÎLNICEANU, S. 192) s. f.

îmbrățișa [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~țășa, ~țoșa / Pzi: ~șez / E: în- + brățiș] 1-2 vtrr A (se) lua în brațe1 (unul pe altul), în semn de afecțiune. 3 vt (Fig) A adera la o profesie, idee, metodă etc. 4 vt (Fig) A-și însuși o profesie, doctrină, metodă etc. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a învălui. 6 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 7 vt (Fig) A include în sfera preocupărilor. 8 vt (Fig) A se consacra unei profesiuni. 9 vt (Fig) A conține.

îmbrățoșare sf vz îmbrățișare

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la persoane) A cuprinde în brațe, a înlănțui cu brațele, a strînge în brațe cu afecțiune. Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161. Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Refl. reciproc. Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. ♦ Fig. A înconjura din toate părțile, a învălui. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrățișează pe toți. REBREANU, I. 12. 2. Fig. A stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120. Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47. Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142. 3. Fig. (Cu privire la idei, doctrine, concepții) A-și apropria, a adopta, a-și însuși, a adera la... ♦ A se apuca de o meserie, a se consacra unei profesiuni. A îmbrățișat profesia de medic. ♦ A cuprinde, a conține. (Atestat în forma de prez. conj. pers. 3 îmbrățișe) Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220. – Prez. conj. și: îmbrățiș. - Variantă: (regional) îmbrățoșá (RUSSO, O. 30) vb. I.

A SE ÎMBRĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în brațe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brățiș (braț)

A ÎMBRĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu brațele (pentru a-și demonstra dragostea sau afecțiunea); a strânge în brațe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupații) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conține în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brățiș (braț)

îmbrățișà v. 1. a strânge în brațe; 2. fig. a coprinde cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele; 3. a lua asupră-ți: a îmbrățișat cauza mea; 4. a alege: a îmbrățișa un candidat. [Derivat din brățiș].

îmbrățoșà v. Mold. V. îmbrățișa. [Derivat din brățos].

îmbrățișéz v. tr. (d. brățiș). Strîng în brațe. Fig. Cuprind cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele. Mă însărcinez cu, ĭau asupra mea: a îmbrățișa cauza cuĭva. Aleg: a îmbrățișa o carieră, un partid (maĭ elegant aleg). Primesc favorabil pe cineva. – În nord -oșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri

îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișării; pl. îmbrățișări

îmbrățișare, pl. îmbrățișări

îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd

îmbrățișá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrățișéz, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișéze; ger. îmbrățișând

îmbrățișez, -șează 3, -șam 1 imp., -șare inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBRĂȚIȘÁRE s. îmbrățișat, înlănțuire, strângere, (astăzi rar) strâns, strânsoare, strânsură. (~ celor doi îndrăgostiți.)

ÎMBRĂȚIȘARE s. îmbrățișat, înlănțuire, strîngere, (astăzi rar) strîns, strînsoare, strînsură. (~ celor doi îndrăgostiți.)

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănțui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strânge. (A ~t fata.)

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. v. adopta, cuprinde, însuși, primi, prinde, vedea.

îmbrățișa vb. v. ADOPTA. CUPRINDE. ÎNSUȘI. PRIMI. PRINDE. VEDEA.

ÎMBRĂȚIȘA vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănțui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strînge. (A ~t-o la piept.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbrățoșá, îmbrățoșez, vb. tranz. – (reg.) A lua în brațe, a strânge în brațe: „Cupcea, când să bătea, își lua cuțitu’ în dinți, îmbrățoșa câte patru oșeni deodată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). – Var. a lui îmbrățișa (< în- + brățiș) (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbrățișa, îmbrățișez v. t. (intl.) a fura, a-și însuși (ceva) prin mijloace ilicite.

Intrare: îmbrățișare
îmbrățișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățișare
  • ‑mbrățișare
  • îmbrățișarea
  • ‑mbrățișarea
plural
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișările
  • ‑mbrățișările
genitiv-dativ singular
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișării
  • ‑mbrățișării
plural
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișărilor
  • ‑mbrățișărilor
vocativ singular
plural
îmbrățoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățoșare
  • ‑mbrățoșare
  • îmbrățoșarea
  • ‑mbrățoșarea
plural
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșările
  • ‑mbrățoșările
genitiv-dativ singular
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșării
  • ‑mbrățoșării
plural
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșărilor
  • ‑mbrățoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrățișare îmbrățoșare

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe.
    exemple
    • Se sculă, întinse brațele în lături ca și cînd ar fi așteptat o îmbrățișare. REBREANU, R. I 158.
      surse: DLRLC
    • poetic Acea zi mult frumoasă... Cînd pentru-ntîia oară amorul înfocat Ne-a strîns la sînu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și a depus pe frunte-ți întîiul sărutat! ALECSANDRI, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Copilandrul, fiind sprinten înotător, a scăpat din îmbrățișarea valului. SADOVEANU, D. P. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbrățișa
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbrățișa îmbrățișare îmbrățișat îmbrățoșa îmbrățoșare îmbrățoșat

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (prinde) strânge înlănțui 3 exemple
    exemple
    • Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161.
      surse: DLRLC
    • Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5.
      surse: DLRLC
    • Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (acoperi, învălui) 3 exemple
    exemple
    • Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47.
      surse: DLRLC
    • Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adera adopta apropria însuși (vb.)
    • 3.1. A se consacra unei profesii.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: consacra un exemplu
      exemple
      • A îmbrățișat profesia de medic.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent conjunctiv și: îmbrățiș.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + brățiș (regional).
    surse: DEX '09 DEX '98