ÎMBRĂȚIȘARE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe. Se sculă, întinse brațele în lături ca și cînd ar fi așteptat o îmbrățișare. REBREANU, R. I 158. (Poetic) Acea zi mult frumoasă... Cînd pentru-ntîia oară amorul înfocat Ne-a strîns la sînu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și a depus pe frunte-ți întîiul sărutat! ALECSANDRI, P. II 95. ◊ Fig. Copilandrul, fiind sprinten înotător, a scăpat din îmbrățișarea valului. SADOVEANU, D. P. 46. – Variantă: (regional) îmbrățoșare (KOGÎLNICEANU, S. 192) s. f.