16 definiții pentru îmbrânci brânci îmbrânca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrânci [At: PANN, E. II, 138/23 / V: (cscj) ~nca, zb~ / Pzi: ~ncesc / E: în- + brâncă1] 1 vt A da brânci. 2 vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt A da afară. 4 vt A respinge brusc. 5 vi A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 vi (Îe) A ~ncat de tot A slăbit. 7 vi (Îae) A sărăcit. 8 vi (Îae) Umblă pe brânci.

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.

A ÎMBRÂNCÍ ~ésc tranz. (persoane) A împinge violent (cu mâinile). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă

A SE ÎMBRÂNCÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă

îmbrâncì v. 1. a da brânci, a împinge afară; 2. fig. a excita: provocând dorințe, dulce le îmbrâncește BOL.

îmbrânca v vz îmbrânci

BRÎNCÍ2 vb. IV v. îmbrînci.

ÎMBRÎNCÍ, îmbrîncesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A împinge cu violență, a respinge în mod brusc, a da brînci. Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156. Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175. Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204. ◊ Refl. reciproc. Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166. Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182. (Poetic) Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38. – Variantă: brînci vb. IV.

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.

brîncésc V. îmbrîncesc.

îmbrîncésc v. tr. (d. brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo: bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing: inima-l îmbrîncea să se ducă. – Și brîncesc: c’o mînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă

îmbrâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrânceáscă

îmbrînci (conj. îmbrîncească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBRÂNCÍ vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popândi.

ÎMBRÎNCI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

Intrare: îmbrânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncire
  • ‑mbrâncire
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitu‑
  • ‑mbrâncitu‑
  • îmbrâncind
  • ‑mbrâncind
  • îmbrâncindu‑
  • ‑mbrâncindu‑
singular plural
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncii
  • ‑mbrâncii
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (tu)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
(să)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
  • îmbrânceai
  • ‑mbrânceai
  • îmbrânciși
  • ‑mbrânciși
  • îmbrânciseși
  • ‑mbrânciseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrâncea
  • ‑mbrâncea
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncise
  • ‑mbrâncise
plural I (noi)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
(să)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncirăm
  • ‑mbrâncirăm
  • îmbrânciserăm
  • ‑mbrânciserăm
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (voi)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
(să)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânceați
  • ‑mbrânceați
  • îmbrâncirăți
  • ‑mbrâncirăți
  • îmbrânciserăți
  • ‑mbrânciserăți
  • îmbrânciseți
  • ‑mbrânciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrânceau
  • ‑mbrânceau
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrânciseră
  • ‑mbrânciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncare
  • ‑mbrâncare
  • îmbrâncat
  • ‑mbrâncat
  • îmbrâncatu‑
  • ‑mbrâncatu‑
  • îmbrâncând
  • ‑mbrâncând
  • îmbrâncându‑
  • ‑mbrâncându‑
singular plural
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
(să)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (tu)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
(să)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncași
  • ‑mbrâncași
  • îmbrâncaseși
  • ‑mbrâncaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncase
  • ‑mbrâncase
plural I (noi)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
(să)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncarăm
  • ‑mbrâncarăm
  • îmbrâncaserăm
  • ‑mbrâncaserăm
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (voi)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
(să)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncarăți
  • ‑mbrâncarăți
  • îmbrâncaserăți
  • ‑mbrâncaserăți
  • îmbrâncaseți
  • ‑mbrâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrâncau
  • ‑mbrâncau
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncaseră
  • ‑mbrâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrânci îmbrâncire brânci îmbrânca

  • 1. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brânci ghionti respinge împinge 6 exemple
    exemple
    • Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175.
      surse: DLRLC
    • Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204.
      surse: DLRLC
    • Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166.
      surse: DLRLC
    • Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182.
      surse: DLRLC
    • poetic Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + brâncă
    surse: DEX '98 DEX '09