16 definiții pentru îmblăti îmblăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 îmblăteáscă

îmblătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBLĂTÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

îmblăti vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu).

îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.

Intrare: îmblăti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătire
  • ‑mblătire
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitu‑
  • îmblătind
  • ‑mblătind
  • îmblătindu‑
  • ‑mblătindu‑
singular plural
  • îmblătește
  • ‑mblătește
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătii
  • ‑mblătii
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (tu)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
(să)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
  • îmblăteai
  • ‑mblăteai
  • îmblătiși
  • ‑mblătiși
  • îmblătiseși
  • ‑mblătiseși
a III-a (el, ea)
  • îmblătește
  • ‑mblătește
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblătea
  • ‑mblătea
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătise
  • ‑mblătise
plural I (noi)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
(să)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătirăm
  • ‑mblătirăm
  • îmblătiserăm
  • ‑mblătiserăm
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (voi)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
(să)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblăteați
  • ‑mblăteați
  • îmblătirăți
  • ‑mblătirăți
  • îmblătiserăți
  • ‑mblătiserăți
  • îmblătiseți
  • ‑mblătiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblăteau
  • ‑mblăteau
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătiseră
  • ‑mblătiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcire
  • ‑mblăcire
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitu‑
  • ‑mblăcitu‑
  • îmblăcind
  • ‑mblăcind
  • îmblăcindu‑
  • ‑mblăcindu‑
singular plural
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcii
  • ‑mblăcii
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (tu)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
(să)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
  • îmblăceai
  • ‑mblăceai
  • îmblăciși
  • ‑mblăciși
  • îmblăciseși
  • ‑mblăciseși
a III-a (el, ea)
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăcea
  • ‑mblăcea
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcise
  • ‑mblăcise
plural I (noi)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
(să)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcirăm
  • ‑mblăcirăm
  • îmblăciserăm
  • ‑mblăciserăm
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (voi)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
(să)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăceați
  • ‑mblăceați
  • îmblăcirăți
  • ‑mblăcirăți
  • îmblăciserăți
  • ‑mblăciserăți
  • îmblăciseți
  • ‑mblăciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăceau
  • ‑mblăceau
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăciseră
  • ‑mblăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblăti îmblătire îmblăci îmblăcire

  • 1. învechit A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC

etimologie: