16 definiții pentru îmbia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare.

îmbia [At: VARLAAM, C. 308/2 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-a / Pzi: ~ii, (înv) ~iu și ~iez / E: ns cf ml *inviare] (Pfm) 1-2 vtrr A (se) îndemna stăruitor să facă sau să primească ceva Si: a (se) invita, a (se) pofti. 3 vr (Rar) A se lăsa poftit. 4 vr (Rar) A se oferi. 5-6 vtr (Rar; d. persoane de sex opus) A (se) uni. 7 vt (Fig) A atrage.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] – Probabil lat. *inviare.

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. A îndemna pe cineva cu stăruință (uneori cu rugăminți repetate) să facă ceva sau să primească ceva; a invita, a pofti. Poftim, stai și ospătează... hai! îl îmbie Ion Crîngașu, dar se întrerupse, văzînd cum tatăl lui se uita pieziș. CAMILAR, TEM. 10. Adineauri mă îmbiai să mă duci acasă în cabrioletul tău. C. PETRESCU, A. R. 30. Făt-Frumos... fu primit de Alb-împărat cu multă cinste și îmbiat cu felurite sorbeturi răcoritoare. POPESCU, B. I 11. ◊ Fig. Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie. IOSIF, P. 14. ◊ Refl. reciproc. Începură a se îmbia unul pe altul. SBIERA, P. 22. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. Zise către Ioaneș să o urmeze. Ioaneș nu se îmbie mult și merse fără frică după zînă. RETEGANUL, P. IV 11. ♦ A atrage. Îl îmbiau, ca pe fete, culorile și lucrurile gingașe. GALACTION, O. I 9. – Pronunțat: -bi-a.

A ÎMBIÁ îmbíi tranz. (persoane) A îndemna în mod insistent (să facă sau să accepte ceva). /<lat. inviare

îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE].

îmbíĭ, a v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge. Îndemn: a îmbia să vie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbia (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbii, 3 îmbie, 1 pl. îmbiem (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. îmbii, 3 să îmbie; ger. îmbiind (-bi-ind)

îmbiá vb. (sil. -bi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 sg. și pl. îmbíe (sil. -bi-e), 1 pl. îmbiém; ger. îmbiínd (sil. -bi-ind)

îmbia (i-a) (ind. prez. 1 sg. îmbii, 3 sg. îmbie, ger. îmbiind)

îmbiu, -bie 3 ind. și conj., -biam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBIÁ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, ispiti, momi, seduce, tenta.

ÎMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. îndemna. 3. v. stimula.

ÎMBIA vb. 1. a (se) invita, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (I-a ~ la petrecere.) 2. a (se) îndemna, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 3. a îmboldi, a încuraja, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...)

îmbia vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ATRAGE. ISPITI. MOMI. SEDUCE. TENTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îmbiá (-íu, îmbiát), vb.1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre*ambiāre ca în accῑreaciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, s. f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat).

Intrare: îmbia
  • silabație: îm-bi-a info
verb (VT102)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbiere
  • ‑mbiere
  • îmbiat
  • ‑mbiat
  • îmbiatu‑
  • ‑mbiatu‑
  • îmbiind
  • ‑mbiind
  • îmbiindu‑
  • ‑mbiindu‑
singular plural
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiați
  • ‑mbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbii
  • ‑mbii
(să)
  • îmbii
  • ‑mbii
  • îmbiam
  • ‑mbiam
  • îmbiai
  • ‑mbiai
  • îmbiasem
  • ‑mbiasem
a II-a (tu)
  • îmbii
  • ‑mbii
(să)
  • îmbii
  • ‑mbii
  • îmbiai
  • ‑mbiai
  • îmbiași
  • ‑mbiași
  • îmbiaseși
  • ‑mbiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbie
  • ‑mbie
(să)
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiase
  • ‑mbiase
plural I (noi)
  • îmbiem
  • ‑mbiem
(să)
  • îmbiem
  • ‑mbiem
  • îmbiam
  • ‑mbiam
  • îmbiarăm
  • ‑mbiarăm
  • îmbiaserăm
  • ‑mbiaserăm
  • îmbiasem
  • ‑mbiasem
a II-a (voi)
  • îmbiați
  • ‑mbiați
(să)
  • îmbiați
  • ‑mbiați
  • îmbiați
  • ‑mbiați
  • îmbiarăți
  • ‑mbiarăți
  • îmbiaserăți
  • ‑mbiaserăți
  • îmbiaseți
  • ‑mbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbie
  • ‑mbie
(să)
  • îmbie
  • ‑mbie
  • îmbiau
  • ‑mbiau
  • îmbia
  • ‑mbia
  • îmbiaseră
  • ‑mbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbia, îmbiiverb

  • 1. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poftim, stai și ospătează... hai! îl îmbie Ion Crîngașu, dar se întrerupse, văzînd cum tatăl lui se uita pieziș. CAMILAR, TEM. 10. DLRLC
    • format_quote Adineauri mă îmbiai să mă duci acasă în cabrioletul tău. C. PETRESCU, A. R. 30. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos... fu primit de Alb-împărat cu multă cinste și îmbiat cu felurite sorbeturi răcoritoare. POPESCU, B. I 11. DLRLC
    • format_quote figurat Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie. IOSIF, P. 14. DLRLC
    • format_quote Începură a se îmbia unul pe altul. SBIERA, P. 22. DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se lăsa poftit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zise către Ioaneș să o urmeze. Ioaneș nu se îmbie mult și merse fără frică după zînă. RETEGANUL, P. IV 11. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat Atrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: atrage
      • format_quote Îl îmbiau, ca pe fete, culorile și lucrurile gingașe. GALACTION, O. I 9. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.