șoldire sf [At: DAME, T. 52 / Pl: ~ri / E: șoldi] (Reg) 1 Vătămare a animalelor la șolduri¹ (2) prin lovire sau prin supunere la eforturi prea mari. 2 Bătaie zdravănă. 3 (Fig) Lăsare într-o parte a unor obiecte. 4 (Fig) Deformare a unor obiecte. 5 (Rar; irn) Mișcare a șoldurilor¹ (1) în mod ostentativ de către femei.

ȘOLDIRE, șoldiri, s. f. Acțiunea de a (se) șoldi și rezultatul ei; șoldeală, spetire.

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.

șoldi [At: ALECSANDRI, O. P. 375 / Pzi: ~desc / E: șold¹] (Reg) 1 vt (C. i. animale) A vătăma la șolduri¹ (2) prin lovire sau prin supunere la eforturi prea mari.vt (C. i. persoane) A bate (92) tare. 3 vr (Fig; d. lucruri) A se lăsa într-o parte. 4 vr (Fig; d. lucruri) A se deforma (3). 5 vr (Rar; irn; d. femei) A-și mișca șoldurile¹ (1) în mod ostentativ.

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.

A ȘOLDI ~esc tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold

A SE ȘOLDI pers. 3 se ~ește intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold

șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.

șoldire (pop.) s. f., g.-d. art. șoldirii; pl. șoldiri

șoldire (pop.) s. f., g.-d. art. șoldirii; pl. șoldiri

șoldire s. f., g.-d. art. șoldirii, pl. șoldiri

șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, 3 sg. șoldește, imperf. 1 șoldeam; conj. prez. 1 sg. să șoldesc, 3 să șoldească

șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, imperf. 3 sg. șoldea; conj. prez. 3 să șoldească

șoldi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, imperf. 3 sg. șoldea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldească

ȘOLDI vb. v. apleca, înclina, lăsa, strâmba.

șoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA.

șoldire, șoldiri, s.f. 1. (pop.) vătămare la șolduri. 2. (pop.) strâmbare, lăsare într-o parte. 3. (reg.) bătaie zdravănă. 4. (reg.) mișcare ostentativă a șoldurilor de către o femeie.